[nutucutu]

Ieri a fost ziua in care l-am sarbatorit pe sfintul Francisc Xaveriu. Provenea dintr-o familie nobila spaniola. In timp ce studia la universitatea din Paris, i s-a repartizat un coleg de camera, Ignatiu de Loyola, tot spaniol. Ignatiu era deja "batrin" (avea peste 30 ani), umbla imbrcat simplu, nu era doritor de mondenitati. Totusi, Ignatiu a reusit sa-l convinga pe Francisc sa nu-si puna tineretea si energia in slujba domniilor trecatoare, pamintesti ci in slujba Stapinului Universului.Francisc a fost printre primii iezuiti; a plecat spre Orient si a evanghelizat in India, China, Japonoia. A murit in 1552 in insula chineza San-cion. Mai jos am sa redau un fragment dintr-o scrisoare pe care a scris-o lui Ignatiu de Loyola, pe cind se afla in misiune de evanghelizaere in Orientul Indepartat.


"Am stabatut satele neofitilor care, cu citva ani in urma au primit sacramentele crestine. Aceasta zona nu e locuita de portughezi, pentru ca e extrem de sterila si saraca. Crestinii indigeni, lipsiti de preoti, nu stiu nimic altceva decit ca sint crestini. Nu este nimeni care sa le celebreze sacramentele, nimeni care sa-i invete Crezul, Poruncile Lui Dumnezeu, Tatal Nostru si Bucura-te Marie.

Asadar, de cind am sosit aici nu m-am oprit nici o clipa: am strabatut cu asiduitate satele, am botezat toti copii care nu fusesera inca botezati. Astfel, am salvat un numar foarte mare de copii, care, dupa cum se spune, nu stiau sa deosebeasca stinga de dreapta. Copiii nu ma lasa nici sa spun Oficiul Divin, nici sa maninc, nici sa ma odihnesc pina cind nu-i invat citeva rugaciuni; atunci am inceput sa intelg ca imparatia cerurilor este a acelora care li se aseamana.

De aceia, pentru ca nu puteam sa resping o cerere atit de sfinta, fara sa comit o nelegiuire, incepind cu marturisirea de credinta in Tatal, Fiul si Duhul Sfint, i-am invatat Simbolul apostolilor, Tatal nostru, Bucura-te Marie. Am observat ca sint foarte inteligenti si, daca ar fi cineva care sa-i instruiasca in legea crestina, nu ma indoiesc ca ar deveni crestini foarte buni.

In aceste locuri foarte multi nu se fac crestini, deoarece nu este nimeni care sa-i faca crestini. Deseori imi vine in minte sa strabat universitatile din Euroapa, mai ales pe cea din Paris, sa strig pretutindeni ca un nebun si sa-i apostrofez cu aceste cuvinte pe cei care au mai multa stiinta decit iubire:"Vai, cit de multe suflete sint excluse din cer si aruncate in iad din cauza voastra."

O, daca acestia s-ar dedica si acestui apostolat, asa cum se dedica studiului literelor, ca sa poata da cont in fata lui Dumnezeu de invatatura si talentele primite de la El!

Intr-adevar, foarte multi dintre acestia, tulburati de acest gind, ajutati de meditarea lucrurilor divine, s-ar dispune sa asculte de ceea ce Domnul vorbeste in ei si, lasind deoparte dorintele si preocuparile lor omenesti, s-ar supune cu totul vointei si hotaririi Lui Dumnezeu. Ar striga, desigur, din adincul inimii lor:"Doamne, iata-ma, ce vrei sa fac?"(Fapte9.6).Trimite-ma oriunde vei vrea, chiar si in India.