Eu nu am auzit de copii de pana la 8-9 ani sa se sinucida. In cazul lor, prevaleaza instictul de conservare, sadit in om (ca si in animale). Este un adevarat instinct, adica este innascut (mai corect spus, prezent inca din viata intrauterina, fiindca inregistrarile ecografice arata cum embrionul se opune chiuretajului).
Odata cu varsta intelegerii apare libertatea. Si cu ea, posibilitatea sinuciderii. Pentru ca sinuciderea sa corespunda definitiei, ea trebuie sa fie un act de libera alegere. Prin urmare, adolescentii despre care e vorba aleg in mod liber sa se sinucida. Iar cel mai mare ajutor pe care parintii, nasii, celelalte rude, profesorii etc il pot aduce pentru ca asemenea lucruri sa nu se intample este dezvoltarea sensului pacatului, intarirea ideii ca un om este o fiinta unica, cu care Dumnezeu are un plan unic. Motiv pentru care i-a daruit viata. A-si lua viata este actul de a-I arunca lui Dumnezeu darul in obraz si, totodata, taierea oricarei posibilitati de iertare. Este supremul pacat contra Spiritului Sfant.
Adolescentii (ca si adultii) care aleg sa Il scuipe astfel pe Dumnezeu in fata ajung aici fiind victime ale invataturilor gresite, potrivit carora fie Dumnezeu nu exista, fie se vor reincarna in vreo viata viitoare. Ignoranta si absurdul contribuie decisiv la ajungerea in robia pacatului deznadejdii, care precede sinuciderea. Diavolul ispiteste, omul ii spune "Da" sau "Nu", dupa caz. In cazul lui Cristos, cand a fost ispitit sa se arunce de pe templu, El a spus "Nu". La fel raspund toti cei care Il urmeaza. Din pacate, nefiind integrati sau iesind, la varsta protestului, din viata de credinta a Bisericii, nebeneficiind de mediamentele supranaturale ale sale, intrand in situatii periculoase in care nu trebuiau sa intre si neavand suficient ajutor din partea parintilor, scolii, anturajului, care ofera copiilor ce nu ar trebui si nu ofera ceea ce ar trebui, se ajunge aici.
Cauza antecedenta a sinuciderii este deznadejdea, cauza intermediara e lipsa iubirii, cauza prima este lipsa credintei.
|