Citat:
În prealabil postat de Dumitru73
"cei ce au ales raul si nu au vrut sa se pocaiasca", asa zici.
ce vrei sa spui?
|
Vorbesc despre noi, oamenii. Despre alegerile noastre rele: să mințim, să disprețuim, să furăm, să rănim, să ucidem.
Vorbesc despre răul pe care-l săvârșim prin păcatele noastre. Împotriva lui Dumnezeu și împotriva semenilor.
De multe ori omul bagatelizează grozăvia păcatului săvârșit. Avem un sistem diabolic de protecție a păcatului personal, de explicații, de justificări pentru răul pe care-l săvârșim noi. Văd bine paiul din ochiul celuilalt dar când vine vorba despre mine am toate justificările.
Doar Duhul Sfânt poate arăta unui om cât este de păcătos și doar atunci când Duhul Sfânt îi descoperă omul vede cu adevărat urâciunea păcatului. De aceea Mântuitorul când a vorbit despre venirea Duhului Sfânt pe pământ a spus că acesta „
va vădi lumea de păcat”. Fără prezența Duhului Sfânt în el, omul va considera mereu ca el „n-a omorît pe nimeni”.
Eu am fost unul care am zis despre mine că n-am nevoie de pocăință. Mă vedeam un om moral. M-aș fi pocăit dar nu aveam păcate. Aveam despre mine o părere mai bună decât despre creștinii care mergeau la Biserică. Intr-o zi, în timp ce citeam despre cum va fi în cer, am auzit parcă o întrebare în mintea mea: „Te crezi un om moral. Ești suficient de curat pentru a intra aici?”. M-am îngrozit atunci și am văzut în viața mea multe lucruri pe care nu le văzusem: invidie, minciună și încă multe altele.
Încă păcătuiesc. Prea mult. Dar mă pocăiesc. Adică regret păcatele și încerc, cu ajutorul Duhului Sfânt, să nu le mai fac. Pentru că asta înseamnă pocăința, nu a trece la pocăiți.
Toți oamenii fac răul. Cei care nu vor să se pocăiască vor ajunge să primească pedeapsa lui Dumnezeu.
Cam asta voiam să zic.