Oamenii care au ajuns la performanța de a-L primi pe Dumnezeu în inimile lor în timpul vieții s-au învrednicit ca trupurile lor să nu putrezească după moarte. Ba chiar să facă minuni, să vindece pe alții, să ajute în continuare semenii prin harul divin din ei.
Înainte de cădere, Adam și Eva erau în comuniune cu Dumnezeu, vorbeau cu El, erau într-o stare extatică de fericire continuă, contemplativă. Da, dacă nu ar fi acceptat să păcătuiască, adică să se despartă de Dumnezeu prin săvîrșirea răului, nu ar fi murit cu trupul. Gîndește-te că au trăit aproape 1000 de ani deși păcătuiseră... Lumea ar fi arătat cu totul altfel acum fără păcatul omului.
Nedumerirea mea e alta: dacă ar fi fost așa, Pămîntul nu ar fi devenit neîncăpător la un moment dat în viitor din cauza suprapopulării?
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4
Ascultați Noul Testament ortodox online.
|