Pentru cei interesati, Parintele Ciprian s-a reintors la Sihastria pentru perioada Postului Mare. Cu voia lui Dumnezeu, ieri am ingenunchiat in chilia sfintiei-sale si m-am umplut de pace. Apoi, dupa-amiaza am ingenunchiat in fata parintelui Iustin Parvu si i-am multumit lui Dumnezeu ca inca il mai avem printre noi. Desi mai fusesem acolo odata, cu cateva luni in urma, nu eram cu desavarsire convins de harul sau, dar il respectam din toata inima mea fie si numai pentru chinurile la care a fost supus in vremurile trecute. Ieri, totusi m-a uimit si m-a coplesit, intrebandu-ma lucruri pe care n-ar fi avut cum sa le stie. Nu cred ca am stat de vorba mai mult de 2-3 minute, si nu ma dusesem sa-l rog ceva, ci doar sa-I multumesc lui Dumnezeu ca mai e printre noi... Iar el stia mai mult de-atat... Cred ca majoritatea dintre noi nici nu constientizam ce fel de oameni sunt acestia. Dam navala cu tot felul de probleme si problemute (unele poate doar inchipuite), avem in minte doar realizarea unor scopuri materiale sau - mai grav - de razbunare pentru cineva care ne-a nedreptatit, si nu intelegem ca trecem pe langa sanse uriase de a ne dezlega de patimi, de a ne curati sufletele mocirlite in ura si mandrie. Asteptam sa se roage altii pentru noi, fiindca noi suntem mult prea (pre)ocupati cu "telenovela" vietii superficiale... Nu intelegem ca Dumnezeul fiecaruia este in el insusi, la o apasare de "clic" pe fereastra "smerenie", "rabdare", "dragoste"... Priveam ieri pe coridorul plin pana la refuz de lume si ma intrebam: "Doamne, cati dintre noi te cautam pe Tine si cati suntem stapaniti de altcineva si orbecaim toata viata in intunericul nebuniei noastre, fara sansa la mantuire?"