Pai... crestinul se recunoaste dupa fapte.
De pilda, astazi mi-a scos Dumnezeu in cale mai multi crestini, pe care i-am recunoscut ca fiind crestini dupa fapte: Cineva mi-a pus la dispozitie masina sa pentru a ma duce intr-un anumit loc. Cineva mi-a vorbit despre cum a lucrat Sf. Grigorie Decapolitul in viata ei. Altcineva (chiar de pe forum) caruia ii cerusem o simpla informatie despre un obiect pe care imi doream sa il achizitionez, m-a sunat si nu doar ca mi-a dat informatiile solicitate, dar la sfarsit s-a si oferit sa imi daruiasca obiectul de care aveam nevoie. Dentistul la care merg si care face apostolat, tratand pe gratis dintii batranilor din bloc. Intr-un magazin, cineva care l-a ajutat pe un batran, care se plangea de preturi si care nu avea suficienti bani, sa achite nota de plata. Un crestin cerandu-si iertare altuia. Si au mai fost, dar de acestia imj amintesc acum.
Ieri am vazut in autobuz o bunica sprijinindu-si cu multa grija nepotul retardat, foarte agitat si care isi apara pozitia cum ca sunt lasati de la Dumnezeu copiii si nu trebuie avortati, chiar daca sunt retarzi. Daca ni i-a dat Dumnezeu, ii tinem si noi, marturisea ea, in timp ce se lupta cu copilul sa nu isi faca rau. Interlocutorul, un barbat trecut de prima tinerete, care spunea el ca atunci intelesese de ce nu i-a dat Domnul copii...
Sunt multi crestini pe langa noi care dau roade, dar sunt discreti... Crestinul e omul discret care face.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|