Citat:
Un eveniment EXTREM de IMPORTANT, care s-a petrecut inainte de chemarea lui Savl si pe care Apostolii l-au gasit demn de mentionat ca sa ne ramana drept mostenire peste veacuri, a fost cuvantul fariseului Gamaliel, adresat sinodului jidanesc (necrestin); Fapte V: 34-41.
Voi da citire numai concluziei, restul sa citeasca fiecare ca este de mare folos pentru momente de cumpana si care preced de regula o noua dezbinare in sanul Bisericii.
"38.Si acum va zic voua: Feriti-va de oamenii acestia si lasati-i, caci daca lucrul acesta [propoveduirea apotolilor] este de la oameni, se va nimici; 39. Iar daca este de la Dumnezeu, nu veti putea sa-i nimiciti; ca nu cumva sa va aflati si luptatori impotriva lui Dumnezeu."
Foarte relevant, gasesc si cuvantul sf. Arhidiacon Stefan, despre ce NU este Biserica lui Dumnezeu, proaspat infiinta atunci prin Pogorarea Duhului Sfant; (Fapte VII: 39-54). Sper sa nu se gaseasca cineva care sa suspecteze pe intaiul mucenic Stefan de colaborare cu masoneria; si sa stiti ca nu-mi arde de glume proaste, spunand acestea!
Voi da citire doar la urmatoarele:
47. Iar Solomon I-a zidit Lui casa. 48. Dar Cel Preainalt nu locuieste in temple[catedrale] facute de maini, precum zice proorocul: "Cerul este tronul Meu si pamantul asternut picioarelor Mele. Ce casa Imi veti zidi voi Mie - zice Domnul - sau care este locul odihnei Mele? 50. Au nu mana Mea a facut toate acestea?"
precizare: Daca nu catedralele din piatra sunt Casa Domnului, cum nici bisericutele mici, din lemn, de ce totusi, este bine sa ne rugam in biserica? Pentru ca la -15 grade, nu ne putem ruga in aer liber, la marginea orasului.
|
Cuvântul lui Gamaliel, foarte prețios de altfel, nu poate fi înțeles în toată profunzimea lui dacă este izolat de contextul în care a fost spus, și anume
pe fondul înmulțirii roadelor mărturiei creștine prin lucrarea puternică a apostolilor, precum și a eforturilor depuse de liderii religioși iudei de a stopa, prin orice mijloace, fenomenul plantării Bisericii mai întâi în Ierusalim și apoi în zone din ce în ce mai extinse.
Primul lucru care trebuie observat este faptul că sinedriu își pierdea autoritatea în popor, cu excepția lui Gamaliel despre care FA precizează că "era un învățător al Legii cinstit de tot poporul". Cum marea majoritate a membrilor sinedriului își exercita stăpânirea prin metode mai ales politice, și tot mai puțin spirituale, cuvântul lui Gamaliel rostit pe fondul uneltirilor criminale ale consinedriștilor, a căpătat o greutate neașteptată, referindu-se la un aspect ignorat aproape cu desărvârșire: sprijinul divin fără de care nimio mișcare cu impact spiritual autentic nu supraviețuiește istoric.
Însă acest criteriu de identificare a proniei dumnezeiești într-o situație de conflict intern pândit de pericolul rupturilor și schismelor, nu conține niște parametri atât de clari prin care putem trage concluzii definitive în măsură să dea câștig de cauză unei tendințe sau alteia. Bisericile ortodoxe sunt un exemplu de îndelungă răbdare cu tendințele contrare, centifuge, cvasisectare pe care le adăpostește, ezitând, spre disperarea multor analiști inchizitori, să acționeze chirurgical în rezolvarea acestor frământări intraecleziale. De multe ori, în ochii poluați de postmodernism revoluționar, această tactică pare mai degrabă somnolență decizională și lipsă de curaj în a se autoigieniza eficient, dar în realitate Biserica are acestă conștință de sine în ceea ce privește identitatea ei profundă, de premergătoare terestră a Împărăției aflată într-un stadiu de derivă "controlată" a libertăților persoanelor care o alcătuiesc. Din această cauză, ortodoxia bisericească oferă lumii profane imaginea unei lumi insuportabil de incoerente pentru amatorii de unitate mecanică, de tip romano-catolic.
Cât privește pledoaria sfântului Ștefan, aceasta este prima mare dezvoltare teologică a universalității Cinzecimii și a libertății ei față de cultul și cultura sacrale ale iudaismului, și, prin extensie, față de orice ethos religios încremenit în sine. Este o temă de reflecție mereu actuală, cum a reușit creștinismul să cadă mereu (fără să rămână căzut, însă) în capcanele cadrelor religiose potențial idolatre care l-au precedat.
Înainte de trage concluzii pripite legate de ortodoxia extrem de viguroasă afirmată de către sfântul Ștefan, ar trebui să vedem ce fel de mentalitate este aceea desființată de arhidiaconul teolog și mucenic. Cuvântul cheie este "
numai". Când spui că numai în Templu locuiește Dumnezeu, că Dumnezeu numai acolo este prezent și dincolo nu, că numai noi suntem preferații lui Dumnezeu, că numai noi ne mântuim, atunci dai dovadă de mândrie luciferică și riști să ai parte de soarta celui care a inaugurat în existența Creației acest tip de atitudine.