Citat:
În prealabil postat de Gracchus
Da. Altfel nu am putea vorbi de atributul omniscienței.
Daca privim lucrurile din acest punct de vedere, ar insemna sa devenim indiferenti fata de mantuirea noastra, deoarece, la un moment dat facand anumite pacate, vom spune: ce rost mai are sa merg la biserica, sa fac aia, ailalta, ca oricum...tot in iad ajung...
|
Cred că nu s-a înțeles prea bine deosebirea dintre preștiință și predeterminare.
Hai să o luăm altfel. Dacă am spune "Dumnezeu predetermină", atunci am spune că oricât de virtuoasă ar fi viața pe care o ducem, tot în iad ajungem, din cauză că Dumnezeu ne-a și judecat de fapt, aplicându-ne pe frunte ștampila: "to Hell" încă de la zămislirea noastră (sau chiar înainte, pe când eram în fază de proiect al Lui). Și invers, ar însemna că orice păcate am face, El ne va ierta dacă a prestabilit să ajungem în Rai.
Dar, când spunem "Dumnezeu preștie", atunci spunem că El cunoaște dinainte soarta noastră în veacul vecilor, ceea ce e echivalent cu a spune că El deja știe de pe acum dacă eu voi muri în stare de Grație Sfințitoare sau în stare de păcat grav.
Acuma, sesizați deosebirea dintre acestea ?