Citat:
În prealabil postat de Iuliana.M
Nu ca n-am ce face cu timpul, dar sunt curioasa ce fel de ganduri de hula puteau avea monahii aceia? Incerc sa inteleg cum se manifesta si in ce consta si mai ales de ce exista? Mai ales, daca presupunem ca o fiinta s-a nascut si a crescut intr-un mediu crestin (prin excelenta), ulterior doreste si pana la urma ajunge sa traiasca viata monahala.... cum mai e posibila nasterea si prezenta acestor ganduri de hula? Sau poate nu inteleg eu in ce consta aceste ganduri de hula pe care le-au avut acei monahi din relatarea Sfantului Paisie Aghioritul.
|
Cred ca este vorba de ganduri derivate din comparatia pe care o face cineva care se straduieste(orice monah este un ascet) cu cei care au dobandit deja recunoasterea Bisericii si a clericilor, adica cu sfintii parinti.
”-Oare ma straduiesc destul? Oare o fi facut mai mult ca mine Sfantul...?”-Asta e hula.
Asemenea ganduri sunt foarte omenesti. Cine nu le are este deja un sfant.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
|