Citat:
În prealabil postat de Demetrius
Cred ca este vorba de ganduri derivate din comparatia pe care o face cineva care se straduieste(orice monah este un ascet) cu cei care au dobandit deja recunoasterea Bisericii si a clericilor, adica cu sfintii parinti.
”-Oare ma straduiesc destul? Oare o fi facut mai mult ca mine Sfantul...?”-Asta e hula.
Asemenea ganduri sunt foarte omenesti. Cine nu le are este deja un sfant.
|
Deci aveam dreptate că nu știam în ce constă. :)) Să înțeleg că hula este un păcat cu mai multe ramuri? Da, și mie mi se pare un gand foarte omenesc exemplul arătat.
"-Oare ma straduiesc destul?" numai asta, e păcat dacă gândește cineva așa ceva, chiar și numai dacă se întâmplă câteodată? Mie nu mi s-ar părea un păcat, ba chiar o întrebare binevenită adresată sinelui. Greșesc?
"Oare o fi facut mai mult ca mine Sfantul...?" asta, ca atare, îmi seamănă cu cineva care moare de grija altuia sau ar avea conexiune cu mândria, dar dacă persoana aceea pur și simplu doarea să urmeze pe cineva din admirație sau....