Nu exista indumnezeire in afara unirii cu Dumnezeu. Indumnezeirea e participare la viata divina. Omul, nemaiindreptandu-se spre Dumnezeu, care e Fiinta, Viata, inainteaza spre degradare si spre moarte.
Vorbind de faptul ca omul a dorit sa stea pe tronul divin, m-am referit la autonomie, la separare de Dumnezeu, la iluzia indumnezeirii prin forte proprii. Omul nu a vrut sa-i mai faca loc in inima sa lui Dumnezeu, crezand ca poate atinge desavarsirea de unul singur.
Suferim din cauza lui Adam, dar ne bucuram datorita lui Hristos. Sfantul Chiril spune ca firea s-a inbolnavit prin pacat din pricina nescultarii unuia, adica a lui Adam; astfel, cei multi au devenit pacatosi nu ca unii care au incalcat deodata porunca lui Adam, ci ca unii ce s-au facut partasi firii aceluia, cazute sub legea pacatului.
Asadar, precum s-a inbolnavit firea omului in Adam prin stricaciunea neascultarii si astfel au patruns in ea patimile, la fel ea a fost curatita din nou prin Hristos.
|