Citat:
În prealabil postat de Radu32
M-am intrebat adesea,tinand cont de plictiseala cronica,pe care mi-o genereaza de fiecare data,statul in biserica,in timpul slujbei,de ce, oare bisericile apostolice prefera sa uzeze de aceleasi stravechi formule cultice,anacronice si inadaptate omului modern !
De la continua lalaiala fara sfarsit, pana la predica fara substanta a unui preot oratoric netalentat si plictisit,care nu are forta sa transmita mesajul biblic,mi se pare ca bisericile apostolice, nu fac decat sa plictiseasca un doritor de credinta modern !
Chiar si tipul de comunitate impersonala, pe care il cultiva biserica de oras, mi se pare rece si alienant !
Prin comparatie, daca ne uitam la unele biserici protestante, vom vedea ca ele,s-au adaptat modernitatii,si sunt mult mai aproape de omul simplu, prin mesajul biblic,si prin discursul acestui mesaj ,care ocupa un loc si un rol ,mult mai important in economia ritualului !
Biserica protestanta, pune un aceent mult mai apasat pe trairea comunitara a credintei,si pe discursul amplu asupra mesajului biblic !
Si asta se vede numai-decat,in atitudinea mult mai fanatica a pocaitilor,si mult mai ferma in acte de credinta,fata de atitudinea ipocrita si lipsita de fapte crestinesti concrete,a unora dintre cei ce merg la bisercile apostolice, numai pt a mai bifa o duminica de prezenta la biserica !
In concluzie, de ce nu s-ar impune o reformare a cultului,pentru o mai buna adaptare la problemele omului modern ?
|
Mesajul tau nu denota decat ca nu L-ai descoperit (inca) pe Dumnezeu!... Te afli intr-o stare de orbire sufleteasca, nu esti in stare sa privesti dincolo de materie si de lucrurile pamantesti, nu vezi altceva decat lucrurile lumesti... Cand esti in biserica, mintea ar trebui sa-ti fie la Dumnezeu, indreptata carte Dumnezeu si in stare de rugaciune, atentia canalizata (concentrata, focalizata) la cuvintele rugaciunilor preotului din Sf. Altar, la continutul slujbelor (si, implicit si idealmente, sa incerci macar sa le si intelegi si/sau aprofundezi insemnatatea, sa le constientizezi importantza si ce vor sa zica/exprime etc), si nu sa te-apuci sa observi (poate in mod iscoditor) si sa iei seama la ce se tot intampla-n jur (ca oamenii iti par reci, ca unii au nu-stiu-ce-fel de atitudini etc - si alte platitudini postate de tine acolo - astea sunt ispite dracesti, de cele f. subtil strecurate in minte, incat sa para ca sunt gandurile tale, generate de propria-ti minte etc; nu degeaba este diavolul denumit, printre altele, 'cel viclean', si 'viermele neadormit' - fiindca el nu sta niciodata degeaba, cauta sa ispiteasca neincetat). Este evident ca esti cam departe de Dumnezeu…
Incearca macar sa cauti sa-L descoperi pe Dumnezeu, ori sa te rogi sa ti Se descopere si tie apoi, daca intre timp, se va produce vreo schimbare 'revelatorie' inlauntrul fiintei tale, in interiorul tau, atunci (poate ca) iti vei schimba radical perspectiva, punctul de vedere s.a.m.d. Incearca a faci tu macar un pas catre Dumnezeu, apoi va face El zece catre tine.
Incepi, asadar, prin a te ruga pt. luminarea mintii, intelepciune si rabdare in a-L descoperi si cauta sa-I intelegi caile, sa-L intelegi, cat de cat, atat cat poate intelectul/priceperea mintii omenesti etc.
Dumnezeu ni se descopera in diverse moduri si pe diverse cai, dar mai ales ni se descopera prin Sf. Evanghelii si prin Sfintii Sai (vezi pildele vietilor lor, cuvintele de intelepciune, omilii si talcuiri la Sf. Scripturi/Evanghelii, operele patristice s.a.m.d.)
Intrebi tu (retoric): "In concluzie, de ce nu s-ar impune o reformare a cultului,pentru o mai buna adaptare la problemele omului modern ?" Cum vine unul ca tine, un 'neica nimeni' (care evident ca nu are nici cele mai vagi si/sau minime cunostinte despre Dumnezeu si Legile Lui etc – acuma, nu-ti fie cu suparare, dar asta reiese in mod clar din exprimarea si ideile tale, postate aici, din opinia ta in gr-al etc), sa schimbe ceea ce Dumnezeu Insusi a instituit pe pamant si a lasat, de secole, atat El in Persoana, cat si prin Sfintii Sai, pe care I-a insuflat cu Duhul Sau Cel Sfant?! Mai bine omul 'modern' ar inceta sa-si mai creeze singur atatea probleme (prin pacate, cele mai multe) si s-ar adapta la cult, caci problemele, in majoritate, oricum sunt cam aceleasi, de secole!...
Accentul ar trebui sa cada pe trairea launtrica a omului, si mai putin (sau chiar deloc) pe exterior. Totul trebuie sa se petreaca launtric, la nivel sufletesc, in interiorul si in profunzimea fiintei cuiva. "Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru" (Luca 17, 21). Toti marii Sfinti au tinut cont de suflet, punandu-l inaintea trupului - pe rugaciunea launtrica neincetata, si traita intens (nu doar formala si 'de mantuiala' etc, asa cum o facem noi, mai majoritatea), de unde si troparele care se canta in cinstea lor, a fiecaruia in parte, la zilele de praznuire etc: 'Caci luand Crucea, ai urmat lui Hristos/Si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup, caci este trecator/Ci sa poarte grija de suflet, de lucrul cel nemuritor'.
La Judecata de Apoi, Dumnezeu ne va arata pe Sfintii Sai si vietile lor, si ne va intreba cum de noi nu am putut fi ca ei, ca doar in acelasi fel de aluat - trup - am trait; cum de Sfintii si-au dat silintza, de au putut ajunge acolo unde sunt, la masura sfinteniei, si noi nu?! cum de Sfintii au putut face eforturi, si noi nu?! Nu avem nici o scuza... de aceea si printre ecteniile (rugaciunile de cerere) din cadrul Sf. Liturghii, este si aceasta: 'Si raspuns bun la Infricosatoarea Judecata a lui Hristos, la Domnul sa cerem'.
Starea celui cu adevarat credincios in raport cu Dumnezeu, Creatorul sau, este (sau ar trebui sa fie) asemenea unui indragostit, adica mereu cu gandul la persoana iubita - Dumnezeu, in acest caz, mereu 'insetand si infometand' de dorul Lui, si implicit, respectandu-I poruncile si facandu-I voile s.a.m.d. Omul ar trebui sa-L aiba pe Dumnezeu ca prioritate primordiala, in viata: 'Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate celelalte vi se vor adauga voua'. (Matei 6,33). Ori, la majoritatea oamenilor, asta nu se intampla (mai ales in zilele noastre), ci banul, pantecele, confortul si bunastarea materiala s.a. sunt (au devenit) principalele preocupari ale vietii; pe acestea, Sf. Parinti le numesc (si pe buna dreptate) 'inchinarea la idoli' (la ele se refera Sf. Parinti cand vorbesc despre 'inchinarea la idoli', printre altele) - acestia sunt idolii 'moderni' (fiindca tot veni vba de subiectul 'modernului', pe care tot il abordasi tu cu atata fervoare in postul tau - lol).
In ziua de azi, se incearca lasarea, scoaterea lui Dumnezeu in afara oricaruia dintre planurile noastre atat de insignifiante, dar care noua ne par atat de importante! Multi dintre noi uitam de Dumnezeu, sau daca nu, Ii acordam, cel mult, ultimul loc in vietile noastre; nu Ii acordam atentia cuvenita, si ne mai si revoltam cand nici El nu ne mai asculta rugaciunile noastre egoiste!... sau, idem, cand ne trimite atatea pe cap, doar-doar ne va trezi din orbirea sufleteasca in care zacem si nu vom mai pacatui (vom inceta sa mmai facem atatea rele nenumarate), sau poate ne va atrage din nou atentia si interesul, in vreun fel, si ne vom aminti de si intoarce la EL!... Sf. Parinti spuneau ca daca Dumnezeu nu este pe primul loc in viata cuiva, atunci El nu este pe locul pe care I Se cuvine!...
"Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni în Tine.” (Sf. Augustin)
Desigur ca as putea continua eu aici cu exemplele, la nesfarsit - ca doar sunt atatea resurse, inepuizabile, lasate de Insusi Hristos Iisus in Sf. Scripturi, in Biblie, in dogme si canoane lasate de Sf. Parinti, in Vietile Sfintilor, Filocalie, Pateric s.a.m.d. Dar mai bine fa un efort, incearca si descopera tu singur...
In plus, parerea ta (complet
gresita si nefondata etc) vis-a-vis de credinta ortodoxa traditionala, nu denota ca este altceva decat o ispita de la cel viclean... 'Rugati-va sa nu cadeti in ispita'.
"Raspunzând, Iisus le-a zis: Vedeti sa nu va amageasca cineva" (Matei 24,4). „Rugati-va, ca sa nu cadeti în ispita." (Luca 22,40).
„Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filosofia si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa învataturile începatoare ale lumii, si nu dupa Hristos." (Colos. 2,8).