Si pe mine ma framanta mult aceasta problema. Lucrez intr-un mediu concurential, in care azi poti castiga un salariu bun, cu multa munca si maine poti fi somer, desi ai muncit la fel de mult. Toti stim cat de greu este sa gasesti un loc de munca in ziua de azi. In plus ne apasa tot felul de griji: probleme personale, credite, grija familiei, boli, diverse necazuri. In alte situatii, precum cea mentionata de dvs, ne gandim la solutii, facem planuri, avem diverse atitudini, putem chiar intra in conflict cu altii, avem target-uri profesionale de atins, ceilalti nu ne menajeaza deloc, totul pare o jungla si de multe ori parca problemele par a ne sufoca. Oamenii devin foarte stresati, nervosi, duri, tristi, unii ajung chiar la depresie. Sunt realitati cu care ne ciocnim, prin care trecem.

Cuvintele parintelui, plecand de la invatatura Mantuitorului, par dificil de aplicat. Totusi, oricat de paradoxal ar parea, sunt extrem de realiste si reprezinta cea mai buna solutie. S-a scris foarte mult pe aceasta tema, eu mi-as permite sa punctez scurt 3 opinii, apoi voi cauta ( sau poate cei care citesc acest thread)opinii cu adevarat intelepte. 1. ajuta foarte mult o viata de credinta disciplinata, participarea la viata de credinta. In fata invaziei zilnice a stresului disciplina este o stanca de mare ajutor. 2. Credinta si rugaciunea sunt esentiale pentru ca fara harul lui Dumnezeu ne prabusim. Si nu in ultimul rand studiul biblic ( sau al diverselor materiale duhovnicesti) este de un urias ajutor pt ca Biblia ofera foarte multe sfaturi in acest sens, extraordinar de realiste, si mai ales arata cum oameni ai credintei au depasit aceste probleme.

Ar fi enorm de discutat pe aceasta tema atat de actuala si care ne preocupa pe marea majoritate.In vine in minte un caz din comunitatea noastra de credinta, in care o doamna si -a pierdut serviciul (luni), si-a pierdut unicul fiul (joi in accident de masina) iar duminica sotul, internat in spital, a aflat ca are o boala in stadiu terminal. Doar dragostea lui Dumnezeu, care a mangaiat-o si prin credinciosii din jurul ei care i-au stat aproape, a tinut sa nu se prabuseasca cu totul. Astazi, desi a ramas fara sot si fiu, a ramas credincioasa si isi traieste viata impacata cu crucea pe care i-a hotarat-o Dumnezeu.

Nu spun ca este usor, de multe ori cadem intr-un fel sau altul, dar dupa cum spunea Apostolul Pavel : ,, uitand ce este in urma mea si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu in Hristos Iisus".

Dumnezeu sa va binecuvanteze, sa va fie stanca tare in furtuna, scut impotriva grijilor lumii si lumina in viata.