Citat:
În prealabil postat de Va_iubesc
2) Sfanta Treime e formata din 3 Persoane (se vorbeste la plural): Geneza 1:1; 1:26; 3:22; 11:7; Isaia 6:8; 48:16; 61:1; Matei 3:16-17; Matei 28:19; 2 Corinteni 13:14. In Geneza 1:1, este utilizat cuvantul "Elohim"(din ebraica) care are sensul de plural. De asemenea, acest sens de plural este prezentat si in Geneza 1:26; 3:22; 11:7 si Isaia 6:8, unde se vorbeste despre Dumnezeu cu sensul de "noi". Este sigur faptul ca atat "Elohim" cat si "noi" au in aceste pasaje sensul de mai mult de doua persoane. In limba romana, exista numai doua forme ale substantivelor, singular si plural. In ebraica, insa, exista 3 forme: singular, dual si plural. Forma duală este rezervata evident numai pentru două persoane. Mai precis, forma duala este utilizata pentru a exprima lucruri pereche, precum ochii, urechile, mainile, picioarele, etc. Cuvantul "Elohim" precum si forma utilizata cu sensul de "noi" sunt forme de plural in mod categoric mai mult decat doi si se refera foarte clar la 3 (Tatal, Fiul, Duhul Sfant).
|
In Vechiul Testament forma de plural nu se refera in mod clar la 3. La fel de bine s-ar putea referi la orice numar atata vreme cat textul nu contine o afirmatie explicita. E pur si simplu forma de plural. La fel de bine am putea spune ca e semn al politeismului originar al evreilor. Si se pare ca arheologia ne ofera anumite sugestii in acest sens.
Degeaba ne apucam sa corelam acest plural cu imaginea celor trei personaje care il viziteaza pe Avraam sub stejarul Mamre. In acest punct textul nu spune nimic clar referitor la faptul ca ele ar fi persoane ale divinitatii. Deci am relationa mere cu pere.
Poate ca Psalmul 2 ne ajuta cu ceva:
"Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului.
Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut!"
Cine e cel ce spune "Eu" in aceste versete? Pai se pare ca psalmistul, adica David, care intr-adevar a fost pus imparat (adica uns) in Ierusalim (adica Sion). Desigur, exprimarea mai departe e metaforica, pentru ca daca am lua-o ad-literam tot psalmul ar fi lipsit de logica. Pana la urma David nu e fiul natural al lui Dumnezeu. Poezia e totusi poezie, asa ca putem s-o tratam ca pe o poezie. Nu e un limbaj obisnuit, dar nu e nici lipsita de sens.
Capitolul 30 din Pildele lui Solomon se pare ca bate problema in cuie:
"Cine s-a suit în ceruri și iarăși s-a pogorât, cine a adunat vântul în mâinile lui? Cine a legat apele în haina lui? Cine a întărit toate marginile pământului? Care este numele lui și care este numele fiului său? Spune dacă știi!"
Cel care a intarit marginile pamantului are un fiu. Deci Dumnezeu are un fiu. Si cam atat! Care e situatia cu acest fiu textul nu ne spune. De fapt ceea ce urmeaza n-are nicio legatura cu acest lucru:
"Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te tragă la socoteală și să fii găsit de minciună!"
sau:
"Nu grăi de rău pe slugă la stăpânul său, ca nu cumva să te blesteme și să te silească să-ți ceri iertare."
O suma de cugetari, ce-i drept foarte intelepte ca o contrapondere la ceea ce afirma autorul proverbelor la inceput: "Căci sunt tare prost, ca să mă pot socoti ca om și nu am pricepere (care ar putea să fie vrednică) de un om."
Ideea principala aici fiind una simpla si de bun simt: Daca tot cunosti atat de putine despre lume, incearca atat cat te tin puterile tale slabe sa fii intelept. Ce e cu acel fiu? Habar n-ai, omule. Daca orice om are un fiu, Dumnezeu de ce n-ar avea? Poate ca are, dar tu, omule, nici macar asta nu stii.
Desigur, dintr-un asemenea text putem scoate orice.
Iar legat de Sfantul Duh avem Iosua, 27:
"Iar Domnul a zis către Moise: "Ia-ți pe Iosua, fiul lui Navi, om cu duh într-însul, pune-ți peste el mâna ta;"
Chiar asa? om cu duh intr-insul? Frumoasa vorba de duh!
In bibliile protestante avem expresia "bărbat în care este Duhul Meu", care inseamna de fapt acelasi lucru: omul are duh, adica nu e un individ lipsit de minte. Cel putin textul acesta pare mai clar, iar daca incercam sa scoatem din el alte prostii chiar ca am da dovada de lipsa de duh.
Vechiul Testament ne ofera cateva lucruri care pot fi folosite in sprijinul ideii de Treime: pluralul, diferite referiri la un fiu al lui Dumnezeu, ideea de duh care apare uneori. Insa aceste lucruri nu se leaga intre ele. Fortand interpretarea le-am putea lega in diferite feluri si deci nu e de mirare ca privind din perspectiva Noului Testament, aceste elemente par sa aiba o legatura. E ca un puzzle in care daca aranjam piesele in mod gresit putem sa restabilim o imagine cat de cat coerenta daca adaugam niste piese in plus. Tocmai asta facem noi de obicei atunci cand citim Vechiul Testament. Adaugam lucruri in plus. Adaugam sensuri care nu existau in acel text. Adica ne batem joc de text.