[cristiboss56]

Sa nu va lipsească niciodată rugăciunea:

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvinte al Dumnezeului Celui Viu, prin Născătoarea de Dumnezeu şi toţi sfinţii Lui, miluieşte-mă pe mine, păcătosul şi nevrednicul robul Tău!”

Aceasta să o spuneţi, fraţilor, şi cu gura voastră şi cu mintea voastră, şi ziua şi noaptea, oriunde aţi fi, fie de mâncaţi, fie de umblaţi, fie de munciţi, fie de şedeţi, şi la aceasta să meditaţi pururea. Şi dacă n-o ştiţi, să o scrieţi, să o învăţaţi şi vă va fi de mult folos, fiindcă aici ea vă va elibera de orice rău, iar acolo vă va izbăvi de Iadul cel veşnic şi vă va învrednici să mergeţi în Rai, în patria voastră veşnică.

( Cuviosului Cosma Etolianul )