[ioanna]

Tarik RAMADAN
„Identitatea musulmanilor europeni: includerea cetăţenilor şi integrarea imigranţilor”

În primul rând, este foarte dificil, deoarece noi toţi ne raportăm la identitatea naţională având o pregătire şi o înţelegere diferită. Pentru mine, identitatea naţională este ceea ce ajută într-adevăr oamenii să simtă că aparţin unei naţiuni, unei societăţi. Aceasta înseamnă mai mult decât a fi doar integrat din perspectivă legală: înseamnă a avea sentimentul că te afli acasă, că această naţiune, această societate este a ta. Deci este legat de integrarea psihologică, nu doar de integrarea legală, culturală sau religioasă. Aceste elemente reprezintă paşi şi condiţii, dar nu întregul proces.

Când discutăm despre imigrare şi identitatea naţională cred că este important nu doar să spunem că, atunci când obţinem integrarea legală, suntem parte din societate şi gata. Trebuie să mergem mai departe şi să încercăm să realizăm punţi de legătură cu oamenii care au venit, care sunt acum rezidenţi şi vor deveni cetăţeni, iar apoi vor simţi că sunt acasă şi s-au integrat. Este un proces cu două sensuri. Imigranţii au obligaţii, cum ar fi înţelegerea societăţii, cunoaşterea limbii, înţelegerea psihologiei colective, dar şi societatea are o responsabilitate uriaşă în a înţelege în ce fel valorizează prezenţa oamenilor veniţi din afară. Există o mare problemă, deoarece în marea majoritate a ţărilor europene încă asociem Islamul cu imigrarea, deşi nu mai este cazul.

Da, noi vorbim despre cetăţeni musulmani europeni; acesta este modul în care vorbim despre ei, dar percepţia noastră încă este că Islamul este o religie străină, este religia imigranţilor. Însă s-a terminat. Avem cetăţeni europeni; ei sunt musulmani şi cetăţeni europeni în acelaşi timp. Trebuie să distingem mai întâi între a fi un musulman, a fi un musulman european şi imigrare. Această discuţie nu este cea corectă. Când vine vorba de a construi o identitate naţională, venim cu un nou discurs necesar şi anume: Islamul este o religie europeană, este o religie austriacă, o religie din Germania, o religie din Franţa şi acesta este punctul de plecare pentru a construi sentimentul apartenenţei, pentru a spune că apreciem prezenţa voastră ca parte a societăţii. De ce este important să ajungem la acest nivel? La sfârşitul zilei, cu toţii locuim în Europa.

În următorii douăzeci de ani, avem nevoie de nu mai puţin de douăzeci de milioane de muncitori. De unde vin ei? Vor veni din Africa, din ţările arabe, în principal din ţări islamice. Deci constatăm un proces pe care nu îl putem opri. Toată această discuţie vine din partea unora care afirmă: „Nu dorim ca ei să vină...” Ei nu se raportează la raţiunile economice, ci la teama culturală. Ei trebuie să se raporteze la provocările economice şi aici trebuie să înţelegem că cetăţenii musulmani europeni pot fi de folos în acest proces. Ce trebuie să facem este să nu folosim imigranţii pentru a arunca suspiciune asupra cetăţenilor, ci să folosim cetăţenii pentru a ajuta imigranţii să fie mai integraţi.

Din perspectiva cetăţeniei, este foarte important să ne dăm seama că nu trebuie să discutăm doar despre cetăţeni europeni, ci şi despre obţinerea acestui sentiment al apartenenţei care nu constă doar în a cunoaşte limba, a cunoaşte instituţiile, a fi implicat, ci şi în a-ţi asuma responsabilităţi, a lucra la nivel local, a consolida încrederea şi a înţelege că societăţile noastre sunt pluralistice.

În cadrul comunităţilor musulmane din Europa există un discurs foarte puternic, o implicare foarte puternică pentru a construi această identitate musulmană europeană. Eşti acasă, aceasta este societatea ta, o construieşti pentru tine, pentru copiii tăi, pentru viitorul tău şi viitorul comun al tuturor cetăţenilor. Este ceva foarte important. Ca şi societate trebuie să încetăm să vorbim despre integrare şi securitate.

De fiecare dată când vorbim despre Islam, vorbim despre integrare şi securitate. Deci faci un lucru încercând să construieşti punţi de legătură, dar încercând să construieşti punţi de legătură continui să construieşti şi să întăreşti sentimentul că există două lumi diferite. Islamul este o lume, iar Europa o altă lume. Deci trebuie să venim cu o foarte puternică politică guvernamentală, a guvernului european, şi, foarte important, să nu confundăm problemele. Există o mare confuzie: vorbim despre integrare religioasă în timp ce ne raportăm la problemele sociale. Şomajul nu are nimic de a face cu Islamul.

Violenţa nu are nimic de a face cu Islamul. Violenţa domestică ... Da, musulmanul ar trebui să spună că violenţa domestică nu este islamică, dar 70% din cazurile de violenţă domestică apar în cadrul familiilor cu probleme precum drogurile, alcoolul ... şi aceasta nu are nimic de a face cu Islamul. Sunt probleme ce ţin de sfera socială. Trebuie să susţinem această implicare civică a musulmanilor. Dacă obţinem aceasta, putem să îl abordăm pe imigrant şi să îl întrebăm: în ce fel te integrezi tu în societatea aceasta care este a noastră, a noastră însemnând tu şi cu mine.

Tu – un nemusulman, eu – un musulman ... şi oamenii ajung să înţeleagă că trăiesc într-o societate pluralistă, dar fără a li se cere să uite cine sunt ei pentru a face parte din noi. Ei sunt cu noi, cu tot ceea ce sunt. Dar ei au datorii şi noi avem, de asemenea, obligaţii. De exemplu, datoria de a învăţa limba ... pentru a fi în stare să vorbească limba celor din jur. Limba este libertate. Dacă vrei să fii liber şi un cetăţean real, loial ţării tale, se impune obligativitatea învăţării limbii. Fără a şti limba suntem precum în închisoare. Deci este ceva foarte important.

Toate acestea ar trebui să fie făcute, iar apoi, în această comunicare dintre musulmanii din interior şi musulmanii care vin din afară, s-ar spune: „Uite, noi obţinem ceva foarte important, pentru că suntem musulmani şi europeni în acelaşi timp, deci te poţi integra în societate fără a uita cine eşti.” Astfel, musulmanii europeni sunt cu adevărat importanţi în procesul de imigrare şi aceasta ar trebui să înţeleagă politicienii noştri, însă nu se întâmplă aşa.

În legătură cu discursul despre Islam. Mulţi dintre imigranţi se confruntă cu aceeaşi confuzie pe care am avut-o şi noi la începutul procesului, când am venit, şi anume confuzia care se face între cultura noastră de origine şi Islam. Mulţi oameni vin cu ideea că a fi un bun musulman înseamnă a fi musulman în maniera în care înţelegeau ei să fii musulman în ţara lor de origine. Aceasta înseamnă a fi un musulman marocan în Europa, a fi un musulman pakistanez, un musulman turc... Şi trebuie să îi ajutăm să înţeleagă. Nu, tu trebuie să rămâi musulman, dar nu înseamnă că trebuie să refuzi cultura europeană şi să rămâi agăţat de propria ta cultură, pentru că multe lucruri în cultura ta nu sunt islamice, sunt împotriva principiilor tale, şi multe lucruri în cultura europeană sau vestică sunt bune, conform standardelor islamice. Deci trebuie să îi ajutăm să îşi dezvolte o minte critică... Nu confunda alte aspecte cu ceea ce se petrece în ţara ta de origine... De exemplu, când vine vorba de rolul femeilor, avem o problemă, o problemă foarte profundă şi foarte adesea musulmanii doar importă obiceiuri, tradiţii şi un mod de viaţă.

Trebuie să le spunem: „Aceasta nu este islamic, ci este ceva ce ţine de cultura pakistaneză sau de cea arabă... Trebuie să ai o atitudine critică faţă de acestea şi trebuie să schimbi situaţia, iar în această societate eşti în stare să procedezi astfel fără a uita sau a-ţi trăda principiile islamice.” Deci este un proces foarte puternic care vizează fundamentele şi de aceea discursul islamic în Vest ar trebui să fie înrădăcinat în tradiţia islamică pentru a fi auzit şi ar trebui să fie critic faţă de culturi. Astfel, acest proces va fi schimbat, iar oamenii vor fi ajutaţi să se integreze mai bine.


sursa:http://islamulazi.ro/forum/index.php?showtopic=2704