Atunci, au ales șapte diaconi, între care și Sfântul Arhidiacon Ștefan. Ei aveau misiunea atunci să împartă mâncarea și ajutoarele care se strângeau și se împărțeau în mod egal creștinilor. Apoi ei îi ajutau pe Apostoli, pe preoți și pe episcopi la slujba de la Sfântul Altar.
S-a născut Iisus Hristos pe pământ, Domnul, Dumnezeul și Mântuitorul nostru. Am serbat asta în 25 ale lunii decembrie. Am serbat apoi, ieri, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, prin care ne-a venit o asemenea bucurie.
Iar astăzi facem începătură mucenicilor, a celor care și-au dat viața pentru El, pentru Iisus Hristos, primul dintre ei fiind Sfântul Mucenic și Arhidiacon Ștefan. (...). Arhidiacon înseamnă primul între diaconi. Diaconii erau șapte, aleși de Apostoli pentru că nu mai biruiau cu slujirea oamenilor, adică slujirea la mese și a nevoilor lor.
După Sfânta Liturghie, toți creștinii rămâneau la masă și Apostolilor le era foarte, foarte greu să se grijească și de predică și de slujbă și de împărțirea mâncării. Atunci, au ales șapte diaconi, între care și Sfântul Arhidiacon Ștefan. Ei aveau misiunea atunci să împartă mâncarea și ajutoarele care se strângeau și se împărțeau în mod egal creștinilor. Apoi ei îi ajutau pe Apostoli, pe preoți și pe episcopi la slujba de la Sfântul Altar.
Din păcate, după 2.000 de ani, în lume sunt foarte puțini diaconi, pentru că diaconul nu are putere deplină să facă cele sfinte. Atunci s-a preferat ca să existe mai mulți preoți. (...). Arhidiaconul Ștefan mărturisea pe Hristos și spunea: „El, Hristos, a venit, S-a născut, a murit, a înviat și a înlocuit Legea”. Care Lege? Legea Vechiului Testament. Când auzeau așa, evreii se tulburau foarte tare. A ținut și o cuvântare, ați auzit-o aici, la Apostol. La această cuvântare el a arătat că zadarnic ținem legea Vechiului Testament, dacă „trecut-a umbra Legii” și a venit Hristos.
În cele din urmă, l-au pus în mijloc, au luat pietroiul și l-au omorât. Omenirea, de atunci încoace, tot omoară, continuu. Avem cu milioanele mucenici care au spus: „Sunt creștin, mărturisesc pe Iisus Hristos, nu mă închin dumnezeului străin”. Și noi ar trebui să facem la fel: să nu ne închinăm la dumnezeii străini, ci la Dumnezeul adevărat, Iisus Hristos, Cel născut în iesle, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat și Om adevărat. La acest Dumnezeu să ne închinăm; și dumneavoastră, care ați venit azi la biserică, la acest Dumnezeu vă
închinați.
Cei care n-au venit la biserică se închină la un cu totul alt dumnezeu, la altceva, la dumnezeu străin. Asta nu este bine și să fim cu luare aminte, pentru că ne cere socoteală Dumnezeu, de Sângele Fiului Său vărsat pentru noi.
Mai prăznuim astăzi încă doi sfinți: Sfântul Teofan Mărturisitorul și Teodor Scrisul. Erau frați și au apărat cinstirea și închinarea sfintelor icoane. Sfântul Teodor se numește Scrisul pentru că și pe el și pe fratele său, l-au însemnat pe frunte cu un fier înroșit, scriind un verset din Biblie, ca să se învețe minte și să nu mai apere sfintele icoane. Dar ei n-au cedat. Auziți? Auziți ce s-a întâmplat? Pe acela l-au omorât cu pietre, pe aceștia i-au scris pe frunte cu fier înroșit. Și lumea îi zicea și la unul și la altul Scrisul, adică cel care e scris pe frunte. Ce impresionant, ce putere, ce rezistență, ce dragoste către Dumnezeu, pentru Iisus Hristos, Cel născut în iesle!
Mâine prăznuim mai mulți mucenici. Au murit în vremea împăratului Dioclețian și Maximian. În ziua de Crăciun au năvălit ostașii, i-au înjunghiat într-o biserică imensă, în Nicomidia și apoi au dat foc bisericii, cu ei cu tot, 20.000. Auziți? 20.000. Auziți? În ziua de Crăciun veniseră 20.000. (...). Ce biserică o fi fost aia? Imensă, care a putut să cuprindă 20.000. Și toți au murit. Nici unul nu s-a lepădat. Cine vroia să se lepede putea să iasă. Cu preotul lor, cu episcopul lor, cu toții au murit acolo, 20.000, pentru Hristos.
Să facem și noi ceva pentru Hristos! Acum nu mai murim, nu mai e pericolul acesta. Dar să aducem și noi o jertfă, să sacrificăm și noi câteva ore, venind în biserica lui Hristos. (...).
Iar poimâine prăznuim pe cei 14.000 de prunci omorâți de Irod pentru ca doar, doar, între ei să fie și Hristos. Se temea că i-ar fi luat domnia. Așa spuseseră magii, care au văzut steaua. Iar el s-a îngrijorat și i-a omorât. Pruncul a scăpat, ca și Ioan Botezătorul. Dar Biserica îi prăznuiește ca pe niște mucenici pe cei 14.000 de copii. (...).
Dar ca să facem fapte bune pentru sufletul nostru nu trebuie să ni se întâmple ceva. Facem pentru că trebuie să facem, pentru că e bine să facem. Dacă vom face așa, Dumnezeu ne va feri de multe. Abia în lumea cealaltă vom afla de câte ne-a ferit Dumnezeu. Acum nu știm, pentru că nu recunoaștem întru totul pronia Dumnezeiască asupra noastră. Avem mai mult nădejde în noi. (...).
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu să înțelegem, cu rugăciunile Sfântului Arhidiacon întâiul Mucenic Ștefan. Amin.