Citat:
În prealabil postat de glykys
Draga Robert, am si eu un amic care in urma cu cativa ani se declara bisexual (avea insa preferinte mai degraba homosexuale), un baiat bun, de altfel, cu multe framantari, care considera ca nu se va putea casatori niciodata, ca nu va avea copii din cauza aceasta si care ar fi dorit si el sa duca o viata normala.
A plecat un an in afara si acolo nu stiu ce mutatie interioara s-a produs, ca a intalnit o fata care l-a inteles, l-a iubit cum era si i-a schimbat total perceptia. Nu a ramas cu respectiva, din cauza ca a trebuit sa revina in tara, doar ca experienta l-a ajutat sa invete sa cultive prietenii cu fete, sa se simta atras de ele... Cei care il stiam am ramasi uluiti de aceasta schimbare, asa cxa se poate! Nu iti pierde speranta de a duce o viata normala!
|
Mersi frumos de sfaturi, ma bucur pentru acea persoana daca a reusit sa mearga pe drumul pe care si-l dorea. Am avut si eu multe framantari, care chiar m-au determinat sa fac un gest necugetat la un moment dat, dar am trecut peste acea perioada. Acum, inteleg un pic mai multe fata de atunci. Am cultivat si eu la randul meu ceva relatii cu fete, dar nu a fost chiar ca in povestea spusa de tine. Gandeste-te acum daca tu ai putea sa-ti cultivi atractia catre acelasi sex. Singura chestie pe care am obtinut-o a fost tristetea pe care am lasat-o in urma mea. Nu mi s-ar parea corect ca o fata sa renunte o relatie adevarata, pentru a fi cu mine, si m-as simti vinovat sa stiu ca-i trista din cauza mea. Poate doar o fata in aceeasi situatie ca si mine, si ar fi o relatie mai mult.. frateasca probabil, nu stiu, nu am incercat. In fine... cred ca va aduce mai mult suparare, decat fericire. Si chiar nu-mi doresc sa fac pe cineva sa sufere, doar pentru ca-mi doresc eu o familie, sau o viata normala. Cred ca viata normala este doar un standard care variaza, si este creat de oameni. Nu-mi mai doresc o viata normala, imi doresc sa aflu cat mai mult adevar.