Hristos a înviat!
Stau în fața ecranului și îmi fac curaj să scriu. Nu am o structură bine definită a ceea ce îmi trece prin minte și aș vrea să împărtășesc cu voi.
Dar încerc. Sper să aveți timp și bunăvoință să răspundeți postării mele...
Slavă Domnului, nu am vreo problemă majoră.
Și totuși mi-e frică. Cred că asta vine din izolare, lene, fixisme/rigiditate, cât și din familie...
Este o frică de a nu-mi găsi locul în această lume, sau de a nu mă mai simți bine cu locul meu. O frică de a pierde zona de confort, din cauza izolării, a neîndeplinirii unor îndatoriri la nivelul așteptat, din cauza (auto)criticii neconstructive. Din cauză că mă feresc (ca să nu spun că, poate, mint/ mă mint...).
Viața mi se pare ... prea "lumească", sau prea solicitantă... Nu reușesc să adâncesc vreun aspect, domeniu sau vreo direcție... Nu reușesc să comunic direct ceea ce mă preocupă, îmi place sau îmi displace. Am vrut să fiu singură și am reușit... :-) Chiar dacă mai sunt unele persoane care încearcă să stabilească o relație... nu sunt pe același canal de ... afinități... Că și eu sunt fixistă...
Am scris cam amestecat și ambiguu. M-aș bucura se răspunsuri...deși am observat că în ultimul timp mai mult se monologhează pe forum.
|