View Single Post
  #1  
Vechi 13.10.2017, 18:30:34
fallen fallen is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.03.2011
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.250
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru fallen
Implicit Caracter duplicitar sau "criza de identitate"???

Bună ziua am o mica nelămurire, nu prea mare sau vitala....nu prea mai știu ce sa cred, ce sa simt, și cum sa reacționez în unele situații. ..
Adică atunci când ar trebui sa: fiu calma, sa trec cu vederea, sa iert, constat ca : mă enervez, judec, pizmuiesc, elaboreze ( în gand) tot felul.de "urări " care mai de care mai "colorate" ( și fără sa mă repet :D), mă gândesc la răzbunare ( ca la ceva amuzant)....desi de cele mai multe ori nu mă implica direct ci pur și simplu îmi imaginez ce s- ar putea zice sau face în atare situație. .. ( nu neapărat ca așa ar fi bine...). De exemplu văd de la balcon ca s-au ciocnit 2 mașini și îmi amintesc situații similare pe care le-am.văzut în trecut și la momentul respectiv poate m-au marcat intr-un sens sau altul și acum încerc sa îmi imaginez ce si-ar putea spune cei doi protagoniști. .. rândul trecut m-a intrigat ca o femeie ieșea de pe o strada laterala fără prioritate și pt ca venea o singura mașină care cam grăbea sa prindă stopul probabil a zis ca are timp și loc sa se bage și ea dar nu a avut....însă ce a fost la gura ei e greu de descris în cuvinte...dar totodată fascinant pentru o minte defectata ca a mea, care denota probabil și un caracter duplicitar și îndoielnic. ...
Adică nu ca as fi crescut la șatră și nu am primit educație și știu ca nu e bine și frumos nici măcar sa vorbești așa darămite sa și gândești, însă mi se pare atât de amuzant, ca mă îngrijorează. ..
De ceva vreme am observat cât de nervoși (.neintelegatori, neempatici) sunt oamenii în mijloacele de transport în comun mai ales batranii...la început mi-au inspirat mila, apoi dezgust, apoi m-au amuzat, apoi m-au agasat. ..Pentru ca azi sa mă amuz copios ajungând fără sa vreau ( din persoana deranjata) în ipostaza de persoana care deranjeaza...Pentru ca eram cu cineva , după o zi obositoare și după ce așteptase mult în stație și era și foarte aglomerat și efectiv eram în faza în care faci haz de necaz....adică vorbeam râdeam am zis xa dacă vin controlorii sa mai stea o tura ca nu au loc sa urce, și sa se mai spele ca miros urat, la care un tataie obosit și "cherchelit "( adică în ușoară stare de ebrietate) se ia de mine ca vorbesc prea mult și îl deranjez și ca dacă nu îmi convine cu ratb-ul sa mă dau jos sa iau un taxi...asta de parcă se atât amar de vreme nimeni in afara de mine nu a mai vorbit tare în autobuz și nu a mai deranjat pe atcineva, ca sa vezi...si în loc sa îmi inspire rușine și sa îmi cer iertare parcă mă manca pielea sa îl tot înțep spre amuzamentul altor călători și spre disperarea maica-mii care nu ne-a încurajat niciodată sa fim obraznici ( nici măcar când aveam dreptate)...si nici măcar nu am regretat și nu ma simt nici acum rușinat sau vinovat...
Ăsta ar fi partea haioasa a situațiilor prim care trec ca sa zic așa; însă e și una ceva mai neplăcută vizavi de o întâmplare nenorocita pe care a avut-o o ruda care se afla la munca în alta tara și a fost muscata rău de un caine ( având și ea caine îl plimba pe strada in lesa și un individ a deschis o poarta și pe lângă el a ieșit alt caine mare care s-a repezit la al ei ea l-a ferit și a fost muscata destul de rău că a trebuit sa îi coasa vreo 2 tendoane de la deget...in prima faza am zis Bun stăpânul câinelui e bun de plata pt ca altfel cu ce sa plătească femeia spitalizarea și operația ca nici nu cred ca a făcut atâția bani decând muncește acolo....apoi mi-am amintit ca legea de acolo prevede ca câinii care musca oameni sa fie eutanasiați și m-am îngrijorat dar ar fi putut în situația ăsta sa cada la înțelegere cu stăpânul tu plătește operația și eu nu te reclam ; însă respectivul cică a băgat câinele în curte și le-a închis poarta în nas; acum e posibil.cand se vor duce cu politia sa fie dus câinele de mult de acolo; iar ea tine morțiș sa fie eutanasia uitând ca și ea are caine și și al eu musca...doar ca nu așa rau ca e mai mic...
Partea 'amuzanta" și totodată intriganta ( adică care mă pune pe ganduri) pentru mine este ca iar am daT frâu liber fanteziei și mi#am imaginat cum ar fi stat lucrurile în tara noastra: stăpânul câinelui mare mai ales dacă era o doamna , ar fi pornit o avalanșă de înjurături și amenințări de ar fi făcuto pe victima sa fuga de frica sau mai sloboade și alt caine, pt ca cine are vila cu poarta și ciobănești germani nu e chiar un neica nimeni; pe de alta parte si victima aici în tara are "cunostinte" cu care ar fi putut amenința la o adică cu o răzbunare "în stil mafiot" și aici imaginația mea bolnava și răzbunătoare a luat-o razna vizualizănd mașini incendiate și copii cu bone și bunici răpiți și sechestrați. ..dar gândind toate acestea constat ca nu fac altceva decât sa o pun pe biata femeie intro lumina foarte proasta dacă îmi imaginez despre ea ca s-ar preta sau ca măcar ar amenința ta cu astfel de atrocitati; nu zic ca nu ar fi în stare ( defapt juniese fum.fără foc am auzito marturisnd ca pe vremuri cand era in tara s-a mai batut, injurat, scuipat, blestemat, amenintat ca la usa cortului - ei nu au primit o edicatie asa " aleasa") dar nici nu am vreo dovada ca ar putea merge chiar așa departe; însa despre mine nu știu ce sa zic dacă am ajuns ca lucrurile care înainte mă revoltau acum sa mă amuze...pesemne ca m-am stricat la cap :P
Și nu e din cauza ca nu as avea treaba căci pe lângă faptul.ca am fie ca mă preocupa și mă macină atât de mult aceste gânduri încât nu îmi vine sa mă apuc, fie ca în timp ce muncesc , activitatea capului ca nu poți sa îi spui minte sau gândire, îmi merge în continuare tot numai la asemenea fantezii sinistre sau tragi-comice ...
Deci despre ce poate fi vorba ? Am decăzut moral? Am devenit ceva de care mia fost întotdeauna sila? Sau aceasta trăsătură de caracter ( imoralitatea ) a zăcut întotdeauna în mine și abia acum sunt conștientă de ea, doar eu m-am considerat pana acum de buna credință când de fapt toată lumea a văzut ca nu eram și cel mult doar mă prefaceam? Și ce revoltata eram când ziceam eu ca sunt acuzata pe nedrept ca nu as fi cinstita ca as încerca să înșel, sa mint, sa mă sustrag, sa mă dezvinovatesc...când defapt poate ca chiar asta făceam... așa am fost dintotdeauna sau m-am stricat pe parcurs ???
Reply With Quote