Dragostea trupeasca ("neprotejata")(care include si sexul) categoric nu este un pacat.
Exista ideea "deformata", ca sexul in sine este doar un
schimb de fluide(si hormoni, spunea cineva mai sus) si procreere.
Dar la fel cum nu poti separa "trupul de suflet" nu poti separa
nici sexul de "sentimente" (iar iubirea este unul din ele),
fie unele din aceste sentimente inaltatoare(mantuitoarte) sau nu.
Si mantuirea prin casatorie nu este cu nimic mai prejos decat
mantuirea prin calugarie sau celibat.
Parintele Arsenie Papacioc a spus:
"Dar, vă repet, nasterea de prunci nu este scop căsniciei, este o consecintă.
Scopul este stimularea reciprocă spre mântuire
..."
- Se acceptă ca cei căsătoriti să aibă relatii trupesti, fără scopul procreerii?
"
Scopul căsătoriei nu este numai plăcerea, dragul meu. Plăcerea este o consecintă,
scopul este nasterea de copii. Dar nici nasterea de copii nu este un scop,
ci este vorba de o stimulare permanentă reciprocă.
Asta este căsnicia! Sigur că va trebui să avem si marile intimităti,
ca sot si sotie, dar cu un scop, nu numai cu plăcere.
"
Evident, in cadrul casatoriei sexul nu este blamat, si nici nu are de ce.
Daca unul din soti este necredincios sau desfranat, nici acesta nu este un pacat
pentru celalalt. Sfantul Iona Gura de Aur spune: (sa nu il/o lase, adica sa nu-l/o paraseasca)
„Iar celorlalți le spun eu, nu Domnul. Dacă un frate are femeie necredincioasă și
aceasta vrea de bună voie să locuiască cu el, să nu o lase.
Și femeia dacă are bărbat necredincios și el vrea de bunăvoie să locuiască cu ea, să nu-l lase”
(I Corinteni 7, 12-13).
Căci după cum, discutând despre despărțirea de desfrânați, a făcut ușor
acel lucru prin explicația care a dat-o:
„dar nu cu totul de desfrânații acestei lumi”
(I Corinteni 5, 10), așa și aici, s-a gândit mai înainte la o mare ușurare când a zis:
„dacă o femeie are bărbat necredincios sau un bărbat o femeie necredincioasă, să nu o lase”.
- Ce zici? Dacă e necredincios să rămână cu femeia, iar dacă e desfrânat, nu?
Și asta cu atât mai mult cu cât desfrâul este [păcat] mai mic decât necredința.
...
"Apoi, ca să nu se teamă femeia [credincioasă] că devine necurată din pricina împreunării
[cu bărbatul necredincios], zice „Căci s-a sfințit bărbatul necredincios prin femeie și
s-a sfințit femeia necredincioasă prin bărbat”
„Căci ce știi tu, femeie, dacă îți vei mântu bărbatul și ce ști tu, bărbate,
dacă îți vei mântui femeia?”
--------
revenind la problema
"Sa nu va lipsiti unul de altul decat numai prin intelegere, pe un anumit timp,
ca sa va indeletniciti cu rugaciunea si apoi iar sa va impreunati ca sa nu va
ispiteasca pe voi satana pentru neinfranarea voastra.
Si aceasta o zic dupa sfat, iar nu din porunca " ( I Corinteni 7, 5-6 ) ."
adaug eu:
a) daca exista abstinenta cu intelegerea amandoura , problema e rezolvata.
b) daca nu, legatura trupeasca este singura solutie.
sa dau un alt exemplu: (o famile cu copii)
Unul din soti este bolnav, iar in cazul nefolosirii prezervativului
s-ar imbolnavi si celalalt.(deci lasam la o parte folosirea pt. evitarea procreerii)
Presupunand ca nu exista infranare de comun acord , ce faci?
Folosesti prezervativ ("cel credincios"), facand astfel un pacat ?
Sau refuzi partenerul (care VREA sa faca sex dar si sa foloseasca prezervativul),
pe motiv ca te trage in jos ?
Ce optiuni ai ?
-sa pacatuiesti
-sa nu pacatuiesti lasandu-ti perechea (necredincioasa) sa se duca ?
Cel "necredincios" spune ; ori faci dragoste cu mine folosind prezervativ, ori deloc !
Ma duc in alta parte !
Ce faci ? ca nu e simplu !!!
Tot Sfantul Ioan Gura de aur spune:
„Iar dacă cel necredincios se desparte, despartă-se” (I Corinteni 7, 15).
Căci în acest caz lucrul nu mai este desfrâu. Dar ce înseamnă
„dacă cel necredincios se desparte”? De pildă, dacă îți poruncește,
[luând ca pretext] nunta, să jertfești [idolilor] și să fi părtașă cu el la
necredință sau să te depărtezi [de credință), mai bine este să se piardă nunta,
iar nu dreapta credință.
De aceea a adăugat: „Nu este robit fratele sau sora în unele ca acestea” (I Corinteni 7, 15).
Dacă în fiecare zi ar porni război pentru acest lucru, mai bine este să se despartă.
Căci aceasta o spune în ghicitură, când zice:
„Și în pace ne-a chemat pe noi Dumnezeu” (I Corinteni 7, 15).
Căci acela , [iar nu cel credincios], a dat pricina [de despărțire], ca și cel ce desfrânează.
"
Din cele de mai sus se poate deduce ca cel "necredincios" este cel care
vrea sa folosesaca prezervativul.(adica luand ca pretext nunta, te indeamna la pacat)
Iar cel "credincios" ar fi indreptatit in cazul acesta sa refuze sa faca sex.
(desi nu este abstinenta cu invoaiala amandoura)
Deci cel "credincios" ar fi absolvit de orice vina/pacat.
Adica pe scurt:
Cel "credincios" este in cautarea propriei mantuiri.
Ce daca celalalt (si copii) nu se mantuie, sau mai rau, desfraneaza ???
Nu e un pic egoist cel "credincios" ?
Se poate vorbi aici de pacat "in spirit" si nu "in fapt" ?
Sau de pacat prin neimplicare.
Daca un om iti cere ajutorul ca moare de foame, si tu nu faci nimic,
este pacat nu ce faci, ci ce nu faci !
"Mai aproape de Dumnezeu sunt ateii, care își pun probleme și caută, decât unii credincioși, care practică mecanic credința.
" (Paul Evdokimov)
|