Citat:
|
În prealabil postat de Nicolae
Va salut!Ma intrebam daca nu cumva monahismul este o resemnare.Nu este mai eroic sa lupti pentru mantuire in lume,zi de zi?Sa te lupti cu toate ispitele,sa incerci sa tii posturi cat mai rodnice?Sa pastram ce e bun,ne sfatuia Sf. Apostol Pavel.Ca sa sarim in ajutorul celorlalti.Sunt atatia cersetori pe strazi,poate ca avem si multe rude in varsta carora le putem alina singuratea cu prezenta noastra.Aici sa ne purtam crucea,in oras.Daca suntem credinciosi,sa ne iubim aproapele.Sa facem din credinta noastra un stil de viata.Aici,in oras,unde este atata nevoie de noi.Mai ales de noi,cei tineri.Sa se arate prin noi slava lui Dumnezeu!
Sa respectam insa intelepciunea monahului,intelepciune pe care sa ne straduim sa ne-o insusim!
Ce parere aveti?Nu este oare lupta aceasta lumeasca mai neprevazuta,mai coplesitor de nuantata decat cea a monahului?
|
Ai si tu dreptate in felul tau!!
Dar din punctul meu de vedere, monahismul NU este o resemnare ci chiar supremul vietii noastre pamantesti. pt mine monahismul este, pe langa inchinarea vietii lumesti/pamantesti lui Dumnezeu, locul(impropriu zis) unde niciodata rugaciunea nu inceteaza.. este asemeni unui foc ce arde continuu alimentat de dorinta monahului de a pune si el o temelie in incercarea de a ajuta lumea (exterioara manastirilor) sa se indrepte spre mantuire... si chiar spre viata vesnica...