Citat:
În prealabil postat de timeea89
Sunt asa deznadajduita... Am ales si eu, ca tot omu' un domeniu in care sa lucrez mai tarziu, nu stiu daca-i bine, nu stiu daca-i rau, dar trebuia sa aleg. Pentru aceasa fac studii, si in loc de incurajare am auzit care mai de care cu pareri: unii spun ca e frums ce fac, altii ca o sa-mi pierd sufletu, altii, mai rau, isi bateau joc de mine cand invatam pentru olimpiade ca am pe "sfanta psihologie" si sa-i transmit o injuratura profesorului (precizez ca nu avea legatura cu continutul, ca nu stia ce invat, pentru a zice ca l-a deranjat ceva anume)... Cred ca in orice domeniu putem alege sa fim crestini sau sa ne pierdem, de ce trebuie sa aud asemenea reactii?
Oamenii care zic acestea nu-si dau seama de impactul pe care cuvintele il pot avea, se pot transforma in obsesii sau te pot impinge in deznadejde. Sunt acei oameni care or sa-ti spuna si ca stiinta e pacat, ca stiinta zice ca nu exista Dumnezeu...Va spun sigur ca un bun om de stiinta nu va putea spune NICIODATA ca Dumnezeu nu exista!!! Macar pentru simplul fapt ca acest lucru nu e demonstrabil, ceea ce se cere pentru o concluzie stiintifica.
Ma simt pierduta intre atatea pareri, cum stiu cine are dreptate si cine nu...
|
Sigur ca psihologia este necesara.Bunaoara, noi, cei de la catedra, facem tot ce ne sta in putinta sa-i intelegem pe copii, sa gasim caile cele mai accesibile spre cunoastere, dar exista si situatii care ne depasesc si atunci apelam pentru modelarea copilului aflat in dificultate si la sprijinul psihologului. Eu cred ca si preotii si medicii, in misiunea lor se sprijina foarte mult pe psihologie.Este o stiinta necesara.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
|