Ziua intai din septembrie era ziua curatirii si poporul postea. Citisem ca in vechime, la incheierea verii avea loc intrunirea sinodului local, in cadrul caruia se facea un bilant si, firesc, se stabileau perspectivele pentru anul urmator. Daca nu reusim ca la diverse perioade sa ne mai uitam la noi insine, macar intr-o astfel de zi e bine sa vedem daca am fost mai risipitori ca in alti ani. Daca am fost, sa luam masuri sa nu mai fim. Iar daca nu am fost, sa luam masuri sa fim mai darnici ca in ceilalti ani. Bine ar fi ca gandul la fapta buna sa nu ne parasesca in nici o zi.
IPS Parinte Mitropolit Teofan spunea: "Este bine stiut ca Biserica se conduce, sau trebuie sa se conduca, dupa alte reguli si randuieli decat societatea laica. In Biserica exista o alta modalitate - care nu o contrazice neaparat pe cea care carmuieste si gestioneaza treburile curente ale societatii, dar le depaseste pe acestea, le transcede din interior - pentru ca in Biserica se spune, de exemplu, ca este fericit cel sarac, cel persecutat, este fericit cel prigonit pentru dreptate si in duhul acestei logici care, repet, depaseste, transcede logica umana obisniuta, omul isi gaseste pacea sufleteasca. In acest context si sarbatoarea de 1 septembrie contrazice felul nostru de a percepe inceputul unui nou an. Chiar si in Biserica, din pacate, suntem foarte mult purtati de duhul sarbatorii de 1 ianuarie, de ziua si de noaptea de revelion si dam mai putina importanta sarbatorii de 1 septembrie."
|