[zaharia_2009]

Am citi threadul si am observat citeva aspecte particulare pe care le voi ,,povesti" pe aici .
Multi frati (si cind spun aceasta ma refer si la surori) cunoasc multe lucruri despre stiinta lui Dumnezeu, multe lucruri bune, multe lucruri corecte , adevarate si necesare vietuirii in duh si adevar. Si astfel le impartaseste si altora .
Dar aceasta se intimpla pina la un punct , deoarece la un moment dat observi ca acestia o zbircesc in cunostinte si sfaturi bune . Aproape ca este firesc acest comportament si pina la un punct este chiar de inteles , deoarece nimeni nu poate cunoaste viata in duh si adevar corect de la un capat la altul .
Dar in realitate nu este chiar asa, deoarece zbirca lor nu este in cine stie ce lucruri subtile, fine, de dogmatica sau de istorie bisericeasca (care sunt domenii atit riguroase cit si vaste de cunostiinte ) ci o zbircesc cu si in lucruri simple , neasteptat de simple .
Aproape in totalitatea cazurilor se produc aceste greseli din necunoasterea si ignorarea normelor de viata crestina , adica a canoanelor dar si a necredintei temeinice in Dumnezeu .
Si vorba Mintuitorului : ,,... nici scripturile nu le cunoasteti si nici in Dumnezeu nu credeti cu tarie "!

Vorbind de desfrinare si ajungind la divort, biserica (canoanele de vietuire dreapta, ortodoxa) spune ca o casatorie se desface numai in 3 cazuri :
- decesul unuia dintre soti , dar acest pogoramint este pt. a se preveni desfrinarea , si spune Pavel apostolul ca ,,... bine le este acestora sa fie ca si mine , dar pt. a nu cadea in desfriu , atunci mai bine sa se casatoreasca..." si nu regula de baza a trairii de dupa divort .
- apoi , se desface o casatorie in situatia caderii de la dreapta credinta a unuia dintre soti , lucru care face imposibila vietuirea impreuna a celor 2;
- in al treilea rind , se desface o casatorie in caz de adulter, dar biserica este f. riguroasa la acest aspect, deoarece avind la baza Sf. Evanghelie si invatatura lui Hristos care ne spune clar ca ,,ochii inseala, caci vezi si nu deslusesti , iar auzul asemenea , caci auzi si nu pricepi" , astfel incit adulterul este considerat astfel doar in situatia in care l-ai prins pe celalalt , cu martori , direct in fapt . Orice alte ,,dovezi" despre desfrinarea partenerului nu sunt luate in calcul .

In rest nici o alta situatie nu duce la divort autentic . Ca unul il bate pe celalalt , sau ca bea , sau ca fumeaza , sau ca este puturos, nu !
In clipa in care Dumnezeu a poruncit sa se scrie cartile sfinte (Evanghelia si epistolele) sa nu credeti ca El nu s-a gindit la toate, dar toate situatiile pe care le poate initmpina o famile in viata ei . Ba s-a gindit dar nu a incuviintat decit 3 situatii clare si inca o a patra derivata (marturisirea la spovedania dinaintea cununiei ca nu voiesti copii in casnicie , dar aceasta nu este cauza de divort , ci temeinicie pt. oprirea de la cununie )
Asa ca orice alte pacate, cit de grele ar fi ele, nu dau dreptul desfacerii unei cununii . Evolutia si pacea dintr-o casatorie nu insemneaza sa te rasvratesti la atitudinea celuilalt , ci sa te smeresti tu atit de mult incit sa ajungi la cuvintele lui Pavel iarasi : ,,... caci, barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa , iar femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios"
Daca nici nu stim poruncile lui Dumnezeu, nici nu le credem si ca atare nici nu le implinim ci ne apucam sa ne plingem peste tot ca nu mai stim ce sa facem, atunci cadem desigur in pacate grele (calcam, voia lui Dumnezeu) impreuna cu duhovnicul care invata si incuviinteaza sa ne divortam .
Duhovnicul nu este sursa de umanism , de umanitarism , de sfatuitor psihologic ci este tocmai cel mai fervent implinitor al poruncilor lui Dumnezeu intocmai cum sunt ele, si pastorul ales de El . Umanismul si umanitarismul daca erau necesare in forma in care exista in zilele noastre , ne invatau cu siguramta sfintii si mai ales Hristos insusi , dar iata ca aceasta nu exista in cultul Ortodox, exista in ,,cultul renascentist, egalitarist si revolutionar al Occidentului", care de mult este rupt de biserica .
Ortodoxul are de acceptat si implinit nu acestea, ci poruncile Lui , exact asa cum sunt ele.
Chiar frumos arata aceasta gheronul Paisie Aghioritul , in lucrarea ,,Cu durere si ... pt. omul contemporan" spunind textual : traiti fiecare cum puteti, care mai bine , care mai putin bine , dar feriti-va de pacate si impliniti poruncile lui Dumnezeu si veti vedea cu ochii vostri minuni dumnezeiesti .

In al doilea rind , de ce credeti musai ca o femeie sau un barbat divortat ar dori sa-si refaca viata tot printr-un mariaj ? Exista cuvintul lui Pavel apostolul ca un indemn clar : ,,...bine le este lor sa fie ca mine ..." in primul rind si abia apoi ,,...iar daca nu, mai este lor sa se casatoreasca decit sa arda in foc "
Nu giinditi ca refacerea vietii , indiferent de citi copii sunt la mijloc, insemneaza recasatoria neaparata, ca de, viata este grea, ca este nevoie de un tata pt. copii si ca vezi doamne ,, daca nu fac toate acestea, copii mei vor creste cu stigmate psihice pe ei" . Orice femeie care doreste sa se recasatoreasca in primul rind este stapinita de dorinta patului . Nici un barbat nou nu ia o asemenea femeie ca sa ii creasca copii si sa o ridice pe ea pe un pedestal de clestar . Recasatoria nu exclude nevinovatia patimei trupului ci o atesta categoric . Vorba batrinilor de demult : o femeie singura poate creste cu cele 2 miini ale ei 10 copii , evident fara a voi sa ii creasca in puf, dar un barbat de rind (putin credincios) nu poate creste nici unul . Mamele credincioase, eroice, devotate, au fost iubite si mult ajutate intotdeauna , mai ales de Preacurata Fecioara. Aceea este nadejdea si scaparea lor !Si au fost multe situatii in tara asta care atesta acest lucru in mod rapid : razboaie, , cataclisme naturale, intimplari familiale tragice,etc
Pt. cei ce au credinta bine cultivata , stiu ca de ceea ce le pune Dumnezeu inainte nu ai cum sa te eschivezi si ca tatal adevarat este Hristos insusi.
Deci nu este cazul de dat ochii pe spate , a sugui, si a-ti cere dreptul la ,,nevoia patimasa" bagind la inaintare copii sau neputinta sau depresia sau cine stie cite ,,binecuvintari" gaseste o femeie sau un barbat ..
Eu am vecina , infirma de antebratul drept (a fost atacata de un urs la gradina zoologica cind ea avea 10 ani) si a crescut 3 baieti singura (dupa divort). Si exemple sunt multe , nu satu acum sa le enumer.

Asadar , in clipa in care noi mai intii , incepem sa judecam viata noastra dupa alte rigori , dupa alte invataturi (lumeasca, sociala, emotional-psihologizanta, etc) decit cele ale sfintilor adunati in sinoade sau ale lui Hristos insusi, in clipa in care incepem sa ne plingem de mila singuri si sa ne credem ca totusi suntem cineva , in clipa in care nu mai voim sa umblam pt. sfat pe la mai multi duhovnici imbunatatiti ci ne multumim cu sfaturile unuia care ne mingiie orgoliul si ,,suferinta", in clipa in care nu mai voim poruncile Lui pt. ca sunt prea aspre , ci pe ale noastre ca doar suntem umanisti (adica Dumnezeu ne vrea numai binele !... dar atunci la mucenici , ce le-a voit Domul ?) in clipa in care ne incolteste in minte ca Dumnezeu iubeste atit de mult omul incit nu voieste sa sufere si sa faca depresii si copii cu stigmate , ci voieste sa traim si sa fim vii (uitind ca Acesta nu se refera numai la viata aceasta , ci mai ales la cea viitoare , care se cistiga cu mare greutate), in clipa in care ne-am rupt de exemplul inaintasilor si mai marii nostrii inrtu credinta (incepind cu mucenicii si sfirsind cu dreptul Iov, cu Maria egipteanca si cu toti cuviosii si sfintii din Proloagele ... pe care nu le mai citim de mult pt. intarirea in dreapta credinta) ... deci in aceste momente fiind , deja suntem rupti de mult de Dumnezeu si nu facem decit sa ne indreptatim pe noi si sa ne laudam cu poftele pintecului nostru , binecuvintindu-ne , ca nu degeaba spune asta in Psaltire proorocul lui Dumnezeu, David.

Si ca intodeauna : credinta este una , dar fiecare o traieste ... dupa cum crede el !

Ce nu este de deslegat , nu se desleaga nici cu pretul depresiei si al stigmatelor ... caci de toate acestea stie mai intii insusi Dumnezeu si se intimpla din buna rinduiala a Lui si nu din ,,ghinionul" nostru.