Citat:
În prealabil postat de Luca2011
Buna ziua forum!
Scriu aici deoarece caut ajutor pentru situatia in care ma aflu. Am 30 de ani si sunt studenta. In fiecare zi traiesc cu durerea singuratatii deoarece mi-e greu cu ceilalti dar mi-e greu si singura. Numai iesitul afara din casa imi cere adesea un efort imens deoarece trebuie sa fac fata fricilor invatate cit am trait primii mei 18 ani la Bucuresti. Acum traiesc intr-un oras printre cele mai securitare din lume si tot la fel ma comport.
din punct de vedere religios si crestinesc mi-a fost deja recomandat sa fac impartasanie si spovedanie regulat. Insa trebuie sa depasesc toate fricile pentru a iesi din casa duminicile.
Intrebarea mea este insa durerea aceasta care o simt in fiecare zi si inertia pe care o traiesc la fiecare confruntare cu o idee de activitate pot fi invinse numai prin sfortare? scoala este o povara, oamenii sunt numai surse de griji si viziunea mea pentru viitor este subdezvoltata.
Cum pot sa creez o schimbare? Adesea simt ca nu am singura tot ce imi trebuie sa depasesc aceasta stare insa un frate mi-a dat un standard de care m-am atasat acela de a reusi singur cu Dumnezeu. Daca nu reusesc este cea mai mare infringere pe care un om o poate trai. Asa simt lucrurile. Ca trebuie sa reusesc singura insa uite ca scriu aici si fa apel la altii. Am fost invatati sa cautam mereu parerea specialistilor in loc de a avea incredere in sine pentru o solutie.
Mutlumesc inainte pentru timpul vostru,
Luca2012
|
De ce anume va este frica? De oameni? De spatiile largi? Altele? Aveti doar fobii sau si alte simptome: depresii etc?
Cititi putin pe net despre psihoterapia cognitivo-comportamentala si vedeti daca vi se potriveste si daca gasiti ceva util care sa va ajute.