Avem acest cuvânt dumnezeiesc, “Hristos a înviat!”, şi primul imn al Învierii: “Paştile Domnului, Paştile, ziua Învierii, să ne luminăm, popoare! Paştile Domnului, Paştile; că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi...” Şi mai avem un imn al sărbătorii care spune: “Astăzi, acum, toate s-au umplut de lumină. Şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt”.

Şi, odată cu toate, mai ales inimile noastre, iubiţilor, trupul nostru însuşi, numit templu, biserică a Dumnezeului celui viu, întreaga noastră făptură umană o simţim plină de lumină astăzi. O, iubiţilor, când zorile se ivesc şi deodată parcă se risipeşte întunericul, atunci făptura toată e scăldată în lumină. În acea lumină vezi şi făpturile dar simţi că, prin razele soarelui, urci în lumină şi către inima soarelui însuşi; vezi şi ceva din soare. Atunci, cu atât mai mult trăim astăzi acest simţământ, în această lumină a Învierii, lumina cea fără de ani, lumina cea pururea fiitoare, lumina veşniciei, care pleacă de la Soarele Dreptăţii, Hristos, Care, cum spune altă cântare, ca o lumină răsărind în cămară luminează făptura.

Dar ce înseamnă lumina, iubiţilor? – În lumină vezi, în lumină înţelegi. (pentru continuare, vezi anexa)

(Părintele Constantin Galeriu, predică din Noaptea Învierii, 1998)

Attached Files

98 - Noaptea Invierii .doc (45,0 KB, 5 views)