Dacă vei întreba o muscă: „Sunt flori în locul acesta?”, ea îți va spune: „Nu știu. Ci știu numai că acolo jos, în groapă, sunt cutii de conserve, gunoaie, necurății”, și îți va înșira toate murdăriile pe care a stat. Dar dacă vei întreba o albină: „Ai văzut vreo necurăție în locul acesta?”, ea îți va spune: „Necurăție? Nu, nu am văzut nicăieri. Aici locul este plin de flori de grădină și sălbatice”. Vezi, musca știe numai unde există gunoaie, în timp ce albina știe că acolo este un crin, mai departe o zambilă... După cum mi-am dat seama, unii oameni seamănă cu albina, iar alții cu musca. Cei care seamănă cu musca, în orice situație caută să afle ce rău există și se preocupă de el; nu văd nicăieri nici un bine. Cei care seamănă cu albina, află peste tot orice bine există. Omul stricat, stricat gândește, pe toate le interpretează de-a stânga și le vede anapoda. În timp ce acela care are gânduri bune, orice ar vedea, orice îi vei spune, își va pune în minte gândul cel bun.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești – Nevoință duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 27-28)
|