Citat:
În prealabil postat de dobrin7m
Asa gandesc si eu gabriela.
Deci cei care nu ne cer ajutorul si persista in intelegera gresita atunci acestia nu sunt aproapele nostru?
intreb asta pentru ca in urma unei discutii cu un penticostal , atunci cand i-am spus ca greseste ,m-a acuzat ca urasc pe cei care nu sunt ortodocsi. Ceea ce m-a socat de-a dreptul pentru ca eu nu urasc pe nimeni. de asemenea m-a acuzat ca il judec si deci incalc porunca nu judeca ca sa nu fi judecat.
Deci cum iubim pe acestia? vorbindu-le si deci sfarsind prin a fi acuzati sau tacand si tolerandu-i?
Mereu ma gandeam ca a iubi aproapele inseamna si al atentiona ca nu e bine, a-l indrepta atunci cand greseste. Dar cand ei raspund cu acuze? Atunci te intrebi ca poate era mai bine sa stai deoparte si sa ii lasi in pace. Dar este asta iubirea aproapelui?
|
In opinia mea, a iubi aproapele nu e totuna cu a iubi si ideile lui! Il respecti ca om, il ajuti dar pana la credinta! Adica mi se pare gresit sa renunti la credinta ta ca sa nu il superi pe acest "aproape" care se foloseste de Cuvantul Evangheliei pentru a fi lup in blana de oaie!
Da, este iubirea aproapelui atunci cand te rogi pentru indreptarea lui! Nu poti sa ii spui ca albul lui de fapt e negru, pentru ca nu rezolvi nimic! Te poti ruga pentru intoarcerea lui si Dumnezeu va avea grija!