Citat:
În prealabil postat de Inorogul
Nu neaparat ca nu stiu logica duhovniceasca, ci ma aflu in imposibilitatea de a o asimila, chiar daca anumite notiuni imi sunt repetate la infinit. Cred ca problema intervine atunci cand in favoarea logicii duhovnicesti se folosesc notiunile cu care opereaza si logica lumeasca. As fi preferat mai multe cuvinte noi, specifice, cu definitii aparte, care sa imi usureze munca.
Intrebare: se spune ca Dumnezeu este atotputernic. In acest caz, El poate fi mai putin drept si mai mult milostiv?
|
Atotputernicia lui Dumnezeu consta in capacitatea Sa de a face TOTUL si orice.
Totul in sensul de creatie, orice in sensul de orice in interiorul creatiei.
Iar dreptatea si milostivirea sunt atribute personale ale Sale, pe care le lucreaza in raport cu umanitatea, cu creatia.
Lucrezi cu legi diferite cu notiuni diferite, care nu stiu cat pot fi de combinate.
Notiunea de dreptate a lui Dumnezeu este una absoluta in sensul de corectitudine absoluta intr-o situatie.
Milostivirea Sa face parte tot din dreptatea Sa. Daca nu ar fi drept, s-ar gasi o fiinta care sa-i reproseze a ca fost rau, partinitor, nedrept intr-o situatia, ca a gresit, ca e vinovat fata de cineva, fata de ceva, fata de o situatie.
Ori dreptatea Sa, are un sens absolut, si de a fi corect fata de fiecare fiinta din existenta.
Milostivirea inseamna si dreptate dar aplicata pe masura faptelor celui vinovat.
Milostivirea este poate lege de compensatie, de impingere pozitiva a unei situatii.
Nu poti rezolva totul cu "dreptatea", ci mai degraba pozitiv, prin nepedepsire temporara, prin asumare a vinei, si prin compensare ulterioara a raului facut.
Milostivirea apare cand gresim, cand facem bine, cand suntem iubiti de Dumnezeu. Milostivirea este si un principiu de iubire.
Ori dreptatea este un alt principiu de echilibru intre rau si bine, de rasplatire a faptelor si actiunilor noastre. Este un principiu de corectitudine.
A spune "mai multa dreptate si mai putina milostivire", inseamna cumva sa distrugi acest echilibru logic al lucrurilor, frumos gandit si asezat de Dumnezeu, in care
Prea multa dreptate strica si salbaticeste iar
Prea multa milostivire netrebniceste si strica moral.
Este bine sa fii si drept si milostiv cu un copil, si astfel il cresti corect.
Este bine sa iubesti dar sa fii si corect.
Iar atotputernicia lui Dumnezeu, asa cum e manifestata, arata clar ca echilibrul intre cele 2 principii este calea corecta de urmat si pentru noi oamenii; Dumnezeu arata de prea putine ori "atotputernicia" Sa, ci mai degraba aceasta logica curata de "dreptate si milostivire" pe care si noi oamenii trebuie sa ne-o impropriem, ca fii ai lui Dumnezeu.
De aceea in Scriptura se vorbeste simultan despre Dumnezeu "drept si milostiv", pentru ca intotdeauna trebuie subliniata impletirea celor 2 principii.