[I.Calin]

Ecumenismul e izbânda Satanei asupra noastră, alături de "reușita" că el însuși nu există. Înșelăciunea vine tocmai din aceea că, sub masca iubirii creștine, el încearcă să ne deturneze atenția de la Dumnezeul treimic și acceptarea ca explicații posibile interpretările islamice sau ale altora, chiar urmași ai lui Hristos. Sub aparența că toți suntem oameni și trebuie să ne iubim unii pe alții, se spune, trebuie să acceptăm și alte credințe. Nimic mai fals. Mare viclenie. Creștinul a primit porunca să-și iubească aproapele chiar dacă este păgân, fără întrebări, să-l ajute cât poate de mult și să nu se lase influențat de alte convingeri străine. Răbdarea cu celălalt înseamnă și să-l convingi de valorile creștine prin viața și comportamentul tău. Eu cred că aceasta este marea provocare a creștinului: să-l iubească pe cel care-l urăște, pe cel care-l repudiază, să rămână demn chiar dacă ajunge să sufere enorm din cauza aceasta. Martirii au murit pentru credință și unii nu pentru faptele lor, care au fost cucernice. Putem noi, oare, să murim pentru credință? Spunem, poate, cu toții, da, dar câți am suporta să fim batjocoriți pe nedrept, câți am suporta să vedem că am apărea, de exemplu, în instanță și fără nici o vină, să fim condamnați poate chiar la închisoare? Și să spunem: Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat! Foarte puțini, pentru că propria credință ne este șubredă și poate de aceea, avem toate aceste discuții legate de ecumenism. Dar să ne ferească Dumnezeu de încercări cu adevărat grele.