Treaba necuratului este sa ne duca in deznadejde. Daca nu stim sa luptam cu deznadejdea, atunci un necaz mic ni se poate parea urias, caci necuratul il supradimensioneaza. Daca atunci cand cadem in deznadejede am alerga la preot si la rugaciune si daca ne-am smeri un pic, niciun rau nu ni s-ar parea prea mare. De noi depinde sa alegem ce imparatie sa fie in inima noastra. Parintele Arsenie Boca ne invata sa mai spunem si ,,Asa-mi trebuie!'" cand avem cate-un necaz.

Suntem noi mai mari ori mai importanti decat Iisus? Adica smerenia si necazurile sunt doar pentru El? Daca nu sunt, atunci trebuie sa mai si multumim lui Dumnezeu chiar si pentru unele necazuri pe care le ingaduie Dumnezeu asupra noastra pentru a ne smeri. Daca nu acceptam smerenia si ne consideram peste masura de ofensati cand avem cate-un necaz, inseamna ca suntem prea mandri. Iar Dumnezeu celor mandri le sta impotriva. Deci, in opinia mea, cea mai importanta cauza a sinuciderilor este mandria. Daca Dumnezeu se retrage de la omul mandru, acesta calca in strachini mai mult sau mai putin grav.