[Jane Says]

În prealabil postat de heaven

Chiar nu poti sa vezi cum frazele tale se bat cap in cap?
Vorbesti de psalmi,cantari de lauda,intaietatea aproapelui,comuniune,dar,in acelasi timp spui ca ereticii (orice o fi insemnand asta pentru tine) si ne-ortodocsii nu au ce cauta acolo.
Insusi cuvantul crestin se opune fundamental acestei excluderi,ce sa mai vorbim de alte lucruri sfinte.
Ce se petrece pe forumul acesta are loc si in viata de zi cu zi,de aceea,cel mai intelept lucru ar fi sa lucram cu noi insine mereu pentru a domina aceste zvarcoliri ale ego-ului uman.

Ia uite aici "excludere":

" Unul dintre îndemnurile care mai poate trezi nedumeriri, întrebări, este îndemnul: "Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi. Cei chemaţi ieşiţi. Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi". Pare ceva nefiresc. Să-i chemi şi să-i trimiţi. Despre ce-i vorba, cine sunt cei chemaţi şi de ce trebuie să iasă? Adică şi chemaţi, şi să plece. Cum vine asta? Vine aşa, că la începutul creştinismului, vreme de mai multe veacuri, unii dintre creştini veneau dintre păgâni, şi veneau la vârste mature, la vârste conştiente, la vârste la care aveau conştiinţă. Şi, până când deveneau creştini deplini, adică până se botezau, erau în stadiul numit de chemaţi, erau chemaţi sau catehumeni. Atunci se făcea cu ei şcoală, erau îndrumaţi în credinţa cea nouă pe care au primit-o dar pe care încă n-o ştiau şi pe care încă n-au arătat-o practic, şi prin botez. În vremea aceasta, credincioşii care se pregăteau pentru botez se numeau chemaţi sau catehumeni. Şi pentru că la Sfânta Liturghie nu pot lua parte creştini nedeplini, pentru că şi aceştia erau totuşi creştini şi erau ortodocşi dar nu erau ortodocşi botezaţi, la vremea aceea când se sfârşea partea din Sfânta Liturghie la care puteau lua parte, adică partea din Sfânta Liturghie în care e cuprinsă Evanghelia şi Apostolul, Liturghia cuvântului - dar nu aveau voie să ia parte şi la cealaltă parte a Liturghiei, la Liturghia Euharistică, la Liturghia împărtăşirii cu Sfintele Taine - li se spunea să iasă. Deci: "Cei chemaţi, ieşiţi". Să părăsească biserica. Şi părăseau biserica. "

Nici vorba sa compar Liturghia cu forumul, si totusi: daca si cei chemati, care aspirau, fara a fi membri deplini ai Bisericii, ieseau afara.. deci daca pana si ei, care aveau dorinta fierbinte de a se boteza, erau "exclusi"... pai nu cu atat mai mult cei care nu doar ca nu vor lucrul asta, ci chiar calca in picioare margaritarele noastre? Ai impresia ca-s multi pe aici care cauta intr-adevar comorile ortodoxiei si ca au venit sa se adape la izvorul vietii vesnice?

Atata ne-am invatat sa trambitam toleranta asta in sus si in jos, vezi Doamne ce destupati suntem noi, habar ne-avand ce inseamna asta de fapt. S-a dus careva de pe-aici pe forumuri de atei, neoprotestanti, musulmani sau mai stiu eu ce sa le zica ba, vedeti ca va aflati in eroare? S-a dus careva sa le zica adventistilor ca gresesc tinand sabatul? Daca s-a dus, treaba lui. Eu una nu am facut lucrul asta si sincera sa fiu mi-ar placea ca nici altii sa nu vina sa calce in picioare, sub ochii mei, lucrurile in care cred. Acum de dragul tolerantei trebuie sa imi deschid usa (reala sau virtuala) si sa iau in brate toate ereziile si aiurelile altora? Sau ce?

Cred cu tarie ca sunt lucruri care nu trebuie supuse dezbaterii, care nu sunt relative si nu pot fi relativizate, care sunt fix asa cum sunt ele, ori alba ori neagra, si cu care nu ne jucam decat daca suntem caldicei. Pana la urma bunul samaritean care l-a ridicat pe omul acela din sant l-a dus la han, nu au avut dispute teologice pe drum. Cred ca arat destula toleranta aproapelui in toate celelalte aspecte ale vietii, iar in materie de teologie am dreptul sa tac si sa nu deschid subiectul asta impreuna cu el, daca simt ca nu are rost. Dar daca il deschid si vorbesc cu aproapele meu, si vine alt aproape, care incepe sa-mi dea lectii si sa-mi spuna ca ma insel, ca nu-i asa, ca-i invers, ca bla bla, ce trebuie sa ii fac?

Oare si miile de mucenici stateau la taclale, c-o fi, c-o pati? Eu cred ca erau ultra-intoleranti, dupa canoanele relaxate ale zilelor noastre, si ca mai bine mureau decat sa cedeze si un milimetru din credinta lor. N-am stofa de mucenic, dar cred ca datoria mea merge pana la a-mi ridica aproapele din sant, si se opreste acolo, nu mai am obligatia de-a-i aproba si credinta si nici de-a o supune pe-a mea dezbaterii, in drum spre han.

Si o ultima remarca, sa nu se trezeasca vreunul si sa puna eterna placa, "aaa, da, da, dati in cap celor de alta confesiune, huoo, asta v-ati invatat de la Hristos": daca un om, prin refuzul meu de a discuta si dezbate cu el chestiuni de credinta, are impresia ca prin asta ii dau in cap... asta este doar problema lui.