[sophia]

@lore86
Ma simt forate rau cand vad ceea ce scrii tu si alti parinti pe net.
Mai intai ca sunteti atat de inversunati impotriva intregii omeniri a globului.
Exact asta este: cativa, doar de numarat pe degete cred, au "invatat" (ca eu nu consider asta scoala) acasa. Nu stiu tu si sotul tau si altii din anturajul tau unde ati invatat. Dar pur si simplu consider ca iti bati joc de noi toti ceilalti care am invatat normal la scoala si am iesit oameni adevarati.

Da, sunt de acord ca sistemul de invatamant este rau peste tot. Nu numai in Romania si ca trebuie schimbat.
Dar exact izolarea inseamna poltica strutului. Solutia de rezolvare nu este asta, ci a lupta pentru schimbarea sistemului de invatamant si a lupta fiecare om si fiecare familie sa se schimbe in bine.

Tu, ala si ala poate ca puteti sa va tineti copiii acasa. Dar ce sa faca ceilalti multi care trebuie sa munceasca? Voi ii desconsiderati si ii catalogati rau pentru ca merg la scoala normal?
Toti copiii buni si fini care invata bine, sunt olimpici si ajung cine ajung, facand scoala normala sunt idioti? Asa sustineti voi acum!!! Si nu este drept.

Ma deranjeaza si ma doare profund si ceea ce au ajuns parintii in ziua de azi. Rai, lasi, egoisti. Nu mai vad nici cat rau fac copiilor lor.
Am citit in alte parti pe net in ce hal s-a ajuns.
Se critica bisericile, preotii, gradinitele, scolile pentru ca sunt invatati copiii sa se inchine, sa faca matanii, sa se impartaseasca. Religia nu e buna pentru copii! Pur si simplu asa spun parintii si inclin sa cred ca tot mai multi sunt atei.

Critica tot mai mult tot ceea ce se face in scoala, dar o data, unul, un parinte nu-si pune intrebarea ce vina are copilul lui si cat deranjeaza la oare, sau pe alti copii, sau alti oameni. Nu sunt educati asa cum trebuie de acasa!

Vorbim de scoala, de profesori, de colegi. Dar educatia aia de cei 7 ani pana la scoala nu mai exista.

Vorbim de caini maidanezi ca sunt rai si ii comparam cu copiii nostri perfecti. Da este normal, dar copiii nu sunt perfecti. Asta este adevarul.

Eu nu am copii, dar tot mai mult ma gandesc ca in astfel de conditii nici nu mi-as fi dorit sa am. Sa ajung in halul asta de sa-mi bat joc de tot ceea ce este in jurul meu: oameni, natura, animale, intreaga lume, doar pentru ca eu am copii.
Nu am fost invata asa nici eu si nici altii din generatia mea.

Izolarea nu face bine copiilor si n-o sa-i faca mai buni, ci dimpotriva. Nu vor mai stii nici ce si cum este lumea, cum arata un animal, o padure, un munte, o alta tara, un alt om (african, chinez), etc.

Cum poate cineva sa aibe sufletul sa izoleze un copil de lume? Sa nu-l lase printre copii, printre animale, intr-o curte, intr-o gradina? Sa mearga intr-o tabara, sau intr-o excursie, impreuna cu copiii.

Cum este posibil atat ceva? Sa izolam copiii si sa-i invatam ca totul din jurul lui, mai ales ceilalti copii sau oameni sunt rai si trebuie sa ne ferim de ei.

Ma uit si la mine si altii care am crescut din anumite puncte de vedere izolati, ce probleme apar. Cand ajungi la o varsta si habar n-ai sa vorbesti si sa te porti cu un tanar de sex opus, cand habar nu ai ce inseamna casnicie, si ce trebuie sa faci ci sotul/sotia pentru ca parintii te-au izolat complet de aceste invataturi. Cand nu stii ce sa faci mai apoi cu copiii si cum sa-i cresti, sau m ai intai sa-i faci.
Da, am fost invatati generatiile noastre, mai vechi in spiritul curateniei, al pacatului si al bisericii. Dar sunt si dezavantaje. Sa nu stii anumite lucruri si sa te zbuciumi dupa aia.

Este foarte greu sa fii parinte si sa cunosti masura lucrurilor, sa stii cand faci rau cu anumite lucruri copiilor si tinerilor din casa ta.

Am citit carti despre copii crescuti in jungla: o fata crescuta in jungla braziliana, alti trei copii in Papua Noua-Guinee.
Parintii au facut cercetari acolo si au trait cu acesti copii ceva ani de zile.
Copiii aceia au crescut liberi in mijlocul junglei, printre animale salbatice si triburi de bastinasi. Si au invatat sa-i respecte si pe unii si pe altii, au invatat sa umble cu animalele, sa nu le faca rau, dar si sa stie sa se pazeasca. Nu sa dea cu bata, nu sa le omoare, ci sa respecte natura.
Si criu cat de bine le-a prins acest lucru. Da, au avut mai apoi in lume ceva probleme de neadaptare. Ca si la ei sa-u depasit anumite limite.

Eu vad copiii din ziua de azi. Sunt foarte diferiti de felul in care eram noi. Si sunt convinsa ca sunt mai puternici si stiu sa se descurce si sa se apere.
Daca de la 3 ani stiu sa foloseasca un smartphone sau o tableta si au alte jocuri decat avea noi, aud limbi straine etc.

Solutia nu este sa se retraga fiecare acasa la el. Nu cred ca asta invata biserica. Ci dimpotriva. Mai vorbiti cu preoti, cu pedagogi si mai sfatuiti-va inainte sa faceti o greseala.
Izolarea asta va distruge lumea. De mult nu mai stim sa comunicam unii cu altii, de mult timp ne izolam si nu ne mai pasa de cei din jur. Si nu este bine.

Ca sa nu mai spun de ce pregatire scolara si profesionala vor avea, daca fiecare parinte ii va invata ce a inteles si stie el, batandu-si joc de profesori si pedagogi.
La ce ne mai trebuie sa avem profesori, educatori, pedagogi, scoli, licee, universitati? Mai bine fiecare singur in cusca lui. Nu tu fabrici, firme, etc.

Pana si la biserica trebuie sa ne ducem. Nu este suficient sa ne rugam singuri acasa. Oare asta de ce nu se schimba odata? Daca este mai bine sa fim singuri si izolati?

Nu, nu va inteleg pe parintii din ziua de azi, sunteti absurzi. Copiii au nevoie de copiii, de animale, de natura. Nu de clopote de sticla.

Si daca vreti sa fie copiii prin tre copiii cuminti, credinciosi, bine educati, trebuie sa faceti si voi la fel. Numai sa ratati cu degetul spre ceilalti si vai copilul meu este grozav? Si il bagam pe profesor in spital.

Ma uit in biserica. In ultima vreme este disperat preotul. Nu mai poate tine slujba, noi nu putem ruga si asculta, pentru ca parintii nu vor sau nu stiu sa-si potoleasca copiii. Si asta pentru ca au voie sa faca orice. Nu au limite, sunt scapati din mana. Sunt prea rasfatati. Asta este adevarul.

Nu am nimic cu parintii, nici cu copiii. Nu scriu cu rautate impotriva lor, ci cu multa durere in suflet. Nu se mai poate ceea ce faceti cu copiii si ce tot cereti. Si raman la convingerea mea ca multi copii nu ar suferi si muri daca ar fi invatati sa nu plece aiurea de langa bunici, parinti. Macar atat in prima faza. Dar n-am vazut pe nimeni, nici un parinte sa fi inteles asta. Numai cainii sunt de vina.
Mereu altii sunt de vina (caini, profesori, educatori, preoti, oamenii din jur), niciodata nu sunt vinovati parintii sau copiii lor.