[Ioana-Andreea]

Insa staretul primea cu multa usurinta orice vedenie ca fiind de la Dumnezeu, chiar daca dovezile privind provenienta lor demonica erau evidente.

La pg 65-68, staretul ne povesteste despre un tanar care fusese adus la manastire, pentru ca “pricinuia multa tulburare” si era “sarac la minte, fugind tot timpul de langa familia sa”. Acestuia ii era frica sa doarma singur, drept pentru care staretul l-a dus in chilia unui calugar. Acest calugar s-a plans staretului Tadei: „Stii, Parinte, sa-l muti altundeva, cu alt frate. Eu sânt batrân, aproape de sfârsitul vietii. El, de cum se întuneca, începe sa vada ceva si atunci îmi vorbeste fara oprire, iar eu nu am trebuinta de povetile lui, eu vreau sa ma rog.”

Din toate aceste detalii, ne dam usor seama ca acel tanar avea descoperiri dracesti, nu dumnezeiesti – frica, deranjarea altora de la rugaciune, fuga.

In Pateric, un cuvios caruia i se arata un inger in timpul rugaciunii i-a raspuns astfel: “De ai fi tu ingerul lui Dumnezeu, n-ai veni la mine noaptea, sa-mi smintesti rugaciunea, ci ai veni ziua. Deci, eu nu te socotesc a fi ingerul lui Dumnezeu, desi esti asa de stralucitor, ci mi se pare ca esti ingerul intunericului, caci pentru aceea te arati tu noaptea, nu ziua. Vicleanul vrajmas auzind aceasta, n-a mai putut suferi nici nu a putut sa mai zica ceva, decat atat : o, calugar rau fii blestemat, si aceasta zicand, s-a facut nevazut”. (Despre naluciri, pilda 4)

Din pacate, staretul Tadei nu a avut acelasi discernamant duhovnicesc ca cei doi calugari, care si-au dat seama imediat de ispita. Astfel, staretul se ducea sa doarma in camera tanarului, pentru a-i tine companie. Se observa, din cele ce urmeaza , ca parintele Tadei nu numai ca nu-si punea problema provenientei acelor vedenii, ci le asculta cu uimire si naivitate copilareasca, dupa care s-a aratat doritor de a-si cunoaste viitorul, prin mijlocirea tanarului!

“Cum se stingea lumina, începea sa vorbeasca:
„Vezi, parinte?” îmi spune.
„Nu vad nimic,” îi raspund.
„Vezi, se savârseste slujba în biserica.”
„Nu vad.”
„Dar cum nu vezi?”
„Tu vezi, dar eu nu vad” - si vorbea mult asa…
O vedea pe Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu sau vedea îngeri si duhuri rele si se temea de ele, era foarte înfricosat de ele. Si atunci eu l-am îndemnat - depusesem deja cerere sa merg în Sfântul Munte - sa o roage pe Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, sa o întrebe daca voi merge în Sfântul Munte. Voiam sa întreb. Si stii ce i-a spus Preasfânta Maica? „Iubitul meu, tu vezi astea pentru ca esti fara judecata (!!!!!), îti este dat sa vezi, iar altora nu.” Pentru ca el e lipsit de judecata, simplu ca un copil… L-am rugat sa o întrebe pe Maica Domnului daca voi ajunge în Sfântul Munte si mi-a raspuns: „Stii ce zice Sfânta Maica? Vrei sa mergi în Sfântul Munte, vrei?”
Si într’o zi îmi zice:
„Vezi, parinte, doi îngeri l-au adus pe unul negru, unul de o parte, altul de cealalta. Acela…vai, este diavol. Nu este ca îngerii, este negru. Sa vad ce zic acestia, pentru ce l-au adus aici. Priveste, asculta…Tu îi vezi, parinte?”
„Nu vad!”
„Dar cum nu-i vezi, priveste!” Simplu ca un copil… „Stii, diavolul acesta vrea sa se pocaiasca.”
Asadar, si printre duhurile viclene se afla unele care se pocaiesc, dar pentru ca orânduirea lor, în care sânt strâns legati laolalta, nu îngaduie pocainta, ei nu îndraznesc nici sa se gândeasca la asa ceva pâna ce nu gasesc un grup de îngeri si sa intre între acestia, ca sa-I pazeasca de duhurile viclene…si spune:
„Cu adevarat, vrea sa se pocaiasca. Cu adevarat, este diavol. Iata, vezi, acum vine o roua, ca o ploaie cade peste el din înaltimi, nu vezi asta, parinte?”
„Nu vad.”
„Dar cum nu vezi, priveste!”
„Privesc, însa fara folos.”
„Acum s’a facut alb, pierde negreala aceea care-l acoperea. Îl curateste, îl spala…acum este si el alb precum îngerii aflati de-o parte si de alta, care-l tin. Acum îl duc în biserica.”

Toate acestea dovedesc lipsa dreptei socotinte, atat de apreciate de Sfintii Parinti. Cum poate crede un om duhovnicesc ca descoperirile ceresti se dau celor “fara judecata” si, mai ales, ca asta a marturisit Maica Domnului? Oare nu trezvia mintii e telul calugarilor? De cand descoperirile ceresti li se dau celor fara de minte, care nu duc o viata de asceza deosebita?