1. Preotii si arhiereii primesc de la Biserica si de la insusi Hristos, harul de a pastori si a savarsi Sfintele Taine. De asemenea, ei reprezinta o autoritate la care trebuie sa ne raportam (atata timp cat invataruile lor sunt in duhul Sfintei Scripturi si al Sfintilor Parinti), intrucat Biserica de pe pamant este icoana Bisericii din Cer. Asa cum in Imparatia lui Dumnezeu exista ierarhie chiar si printre ingeri, astfel trebuie sa avem si noi pe pamant, dupa cum vedem in Sfanta Scriptura ca apostolii numeau stapani si arhierei in fiecare loc in care se opreau sa propovaduiasca. Cat despre modul de adresare din cantarea la care te referi, nu trebuie sa ne gandim doar la omul pe care il avem in fata, nu il numim doar pe arhiereul sau pe preotul pe care il avem in fata noastra "stapan", ci il recunoastem stapan pe insusi Hristos, care lucreaza in el (asa cum nu ne inchinam la lemnul icoanei, ci la insusi Hristos, icoana fiind o fereastra sper cer, spre cele inalte). Nu mai stiu exact in ce carte am citit (cred ca e vorba de parintele Necula de la Sibiu, dar nu sunt sigur) ca persoana preotul, in timpul Sfintelor Slujbe, prin rugaciune si prin harul primit la hirotonie, dispare, lasand loc lui Hristos sa straluceasca in el, dupa cuvintele apostolului - "dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine".
2. Hristos foloseste cuvantul "porunca" nu doar cand se adreseaza smochinului, ci si atunci cand, vorbind cu apostolii, le spune poate cele mai frumoase cuvinte ale Noului Testament - "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul." (Ioan 13,34) Legea Vechiului Testament este implinita prin porunca iubirii, caci "prin iubire implinim si Legea, si proorocii" (Fericitul Augustin spunea "Iubeste si fa ce vrei" !!!) Atunci cand un duhovnic ne da o porunca ("fa asta!", "sa nu faci asa!", "iti poruncesc sa faci asta!") nu trebuie sa te vezi ca un om fara libertate in fata unei autoritati necrutatoare. Poruncile ni se dau pentru ascultare, caci numai prin ascultare putem scapa de mandrie. Mandria este cea care ne tine robi, nu o porunca a duhovnicului. Ortodoxia este fascinanta chiar prin aceste paradoxuri - ni se porunceste spre a fi eliberati prin ascultare de robia pacatului, murim spre a invia - "Adevarat, adevarat zic voua ca daca grauntele de grau, cand cade in pamant, nu va muri, ramane singur; iar daca va muri, aduce multa roada" (Ioan 12,24)
3. Un preot este "parinte" caci el este, cum spuneam mai sus, chipul Parintelui si Stapanului nostru din cer. Nu se confunda cu Hristos, nu ii dam persoanei lui cinstea cuvenita lui Hristos (asa cum ne acuza prostestantii), ci il slavim pe Dumnezeu, al carui Har lucreaza in preoti. Desi de cele mai multe ori cand spune "Sfinti Parinti" ne gandim la Parintii din vechime, care au stabilit dogmele credintei, Sfintii Parinti sunt, de fapt, toti sfintii care au vietuit printre noi si care mereu ne-au lasat invatatura insuflata de Dumnezeu. Noi credem ca ce au spus Sfintii Parinti este adevarul lui Hristos, caci ei au urmat Evanghelia nu numai in cuvinte, ci si in traire. Sfintii Parinti sunt in masura sa stabileasca dogme, canoane si invataturi fiindca vietuirea lor este foarte departe de stilul nostru de viata, stapanit de patimi. Daca am gandi istoria Bisericii fara Sfintii Parinti, fara Traditie, am avea in fata o credinta descoperita noua acum 2000 de ani si incuiata in copertile Bibliei, iar noi am incerca sa talcuim Scriptura cu mintea noastra, intr-un mod bezmetic (fiecare dupa capul lui), lovindu-ne mereu de aceasta bariera greu de trecut care nu este altceva decat pacatul. Cuvantul lui Dumnezeu nu se poate talcui prin rationalizarea ideilor, nici prin vreun talent aparte al mintii noastre, intrucat talcuirea este darul lui Dumnezeu, oferit celor ce s-au facut vrednici de aceasta. Sfintii Parinti au existat in vechime, dar exista si astazi printre noi, deoarece Dumnezeu nu a parasit niciodata zidirea Sa, ci mereu ne-a aratat o cale in mijlocul problemelor fiecarei epoci. Nu pot sa acopar intr-un raspuns toata invatatura despre Sfintii Parinti (nici nu o cunosc), asa ca imi pare rau daca nu am reusit sa raspund in intregime (asa ca astept si alte intrebari).
4. Cuvantul "frate" este folosit intr-un sens mai larg la evrei, de aceea intalnim in Evanghelii formulari precum "fratii lui Iisus", acestia nefiind altceva decat verii Lui. Cat despre cuvintele Mantuitorului de pe Cruce, talcuirea o gasim in Acatistul Maicii Domnului: "Vazându-te pe tine Fiul tau si Dumnezeul nostru stând lânga Cruce cu ucenicul Lui cel iubit si cu inima sfâsiata de durere si suferind asemenea Lui, a zis: "Femeie, iata fiul tau" si ucenicului: "Iata mama ta", facându-ti tie fii pe toti cei ce cred în El."
5. Despre "afurisenie" ma tem ca nu consc foarte multe asa ca prefer sa ii las pe altii sa raspunda.
6. E posibil sa ma insel, insa din cate stiu caterisirea presupune si retragerea harului de a savarsi Sfintele Taine. Mai mult nu cunosc...
|