Citat:
În prealabil postat de AlinB
Depinde.
Daca relatia asta fara nuia, este strict personala in sensul ca in cadrul relatiei dintre tine si el nu este nevoie de nuia (prin binecuvantate sau nu mijloace - alta discutie aici) dar ea nu se poate externaliza la acelasi nivel, adica in relatie cu altii copilul se comporta ca unul care are nevoie de nuia, atunci cred ca si tu ai dreptate (in felul tau) dar si ei au dreptate (in felul lor).
Au fost poate o fire docila - si asta se mosteneste pe undeva.
Nimeni nu-ti cotesta experienta ta personala, dar trebuie sa tii cont ca are si o latura limitat-subiectiva.
Ok, sa nu ne pierdem in nesfarsite teorii si detalii generice.
Vorbim la concret, copil varsta 2-4 ani, cand i se interzice ceva incepe sa planga, sa tzipe, iar la paroxism sa se tavaleasca pe jos si chiar sa loveasca parinti, bunici.
Dialogul (negocieri, promisiuni, amenintari) ineficient. Pedepse soft de genul, "iau jucaria", "in camera ta", "la coltz" au ca efect dublarea in intensitate a manifestarii isterice.
Procedura priceputa, rabdatoare, iubitoare si jertfelnica in acest caz?
|
Știu Alin ce spui, știu bine. De mii de ori am arătat alternativele, atât verbal cât și practic, acțional.
Mai greu e, într-adevăr, când copilul a învățat deja, din pricina prostiei educatorilor, să se tăbvălească pe jos etc. Acolo e nevoie de și mai multă răbdare, de și mai mult tact etc.
Dar, of, un subiect ca ăsta necesită tomuri...
Mergeți și voi, oameni buni, la cursuri specializate pentru părinți!
Căutați experți!
Dați banii și pentru a învăța meșteșugul, nu doar pe benzină, orez ori friptane, țoale și impozite!
Și nu mai așteptați mură-n gură, pomană, să vi se dea vouă soluții. Oare sunteți voi înșivă acei copii răsfățați care bat din picior și cred că li se cuvine?
Eu am învățat în cel puțin 20 de ani să fiu părinte (și încă mă consider departe încă de a fi unul bun). Ani de studiu, de muncit sufletul, de erori și dezamăgire, de frustrări... Voi vreți să căpătați asta doar din două vorbe pe un forum?
Oh, din partea mea v-aș da doar cu un gest, cu o literă de s-ar putea, cu un aleph, poftim!
Dar nu se poate, vai, că învățătura asta e lunga prefacere de sine, mai întâi.