Citat:
În prealabil postat de ioan67
Demetrius, am afirmat că psihoterapia nu o înlocuiește nici Dumnezeu cu sensul că e o treabă a omului, pe care o face persoana respectivă, chiar dacă e ajutat de Dumnezeu. Nu poate face nimeni psihoterapie în locul tău, dacă te apuci de treaba asta. E un proces personal.
Asta am vrut să spun,
pentru a sublinia printre altele că psihoterapia nu e ca pastila - o iei și apoi îți vezi de treburi, eventual te culci. Nu, nu e așa, ci e participare amplă la propria vindecare. E ca iubirea, atârnă de cât și cum participi la ea.
Nu e nici alifia magică pe care cred unii credincioși superstițioși că o primesc prin simpla intrare în biserică. Mai ales în biserică totul atârnă de participare (cu credință, cu inima înfrântă și smerită etc.).
Acesta a fost sensul, mă mir că nu s-a înțeles din prima.
|
Te rog sa ma ierti de la bun inceput pentru ca n-o sa mai continui sa dezbat si sa dau viata unei erezii pe care o dovedesti chiar si in citatul de mai sus cand spui ca pacientul are o "
participare ampla la propria vindecare".
Ce-i aia "participare ampla"?
E aceea pe care o descrii in biserica, dar o supralicitezi pentru tine/psihiatru.
Eu am inteles participarea ca primordiala in biserica, dar tu o deviezi ca primordiala pentru lucrul pe simptom, nu pe cauza.
E ca si cum te-ai duce cu copilul sa-i cumperi "cadou surpriza" de Mos Gerila, in loc sa-l astepti pe Mos Craciun.
Nu eu n-am inteles, tu "te prefaci" ca eu n-am inteles.