frate, raspunsul e simplu, si cred ca il stii si tu deja...
Dumnezeu nu priveste decat in inima omului , iar daca hotararea ta de a nu mai pacatui este sincera , si clara, sigur ca acesta este un plus pentru care Domnul iti poate da ceea ce ceri in rugaciune. De fapt, este chiar temelia unei bune rugaciuni, hotararea sincera de a nu mai pacatui, si de a face total opusul pacatelor, adica binele. Insa in marea lui mila, Domnul ofera binecuvantari chiar si celor ce pacatuiesc, in marea lui milostivire si indurare (de nepatruns pentru mintea rationala si intelectuala) , insa numai pana la punctul in care , omul, in rautatea si pacatosenia lui, nu se vatama, (adica devine si mai rau ) prin binele ce i se face - adica are nevoie de un "dus" rece, iar Domnul inceteaza cu binecuvatarile , si il lasa in plata lui , sa se trezeasca.
Insa, aduti aminte ca Domnul , ne invata ca, pentru a primi ceea ce cerem in rugaciune (chiar drepti de am fi , trebuie sa tinem cont de ordinea divina (pe care putin o cunoastem ) si sa spunem intodeauna, "....mai presus de orice, Faca-se voia ta!". Starea pe care treb sa o avem in rugaciune (in cererile noastre) este smerenia, si abandon in fata vointei divine, ca sa primim . Nu ajunge sa fii marturisit, sa nu mai fi comis nici un pacat de mult timp, sa fi tinut toate randuielile si posturile, ca acesta sa fie un motiv in sine prin care sa primesti in mod automat tot ceea ce ceri. Este nevoie si de smerenie , si intelepciune, caci Dumnezeu nu da ceva cuiva ce nu ii este de folos. Iar noi, cu mintea noastra , nu putem spune ca am patruns tainele lui Dumnezeu, si ale vietii , incat sa punem ca stim exact ce este Binele si Adevarul , viata si scopul ei, Dreptatea ., asa cum sunt ele in realitate , ca sa spunem ca cerem numai in acord cu ele.