În prealabil postat de Marimira

Vladimir Tismaneanu a mintit in iterviul cu Inspectorul de Imigratie ca si in formele de intrare declarand ca nu a fost membru al Partidului Cominist si nu a scris sau a fost avocatul schimbarii prin violenta a sistemului american.
Iata dovada contrarie.
(Fragment )
Vladimir Tismăneanu (n. 4 iulie 1951, Braşov), este un politolog american născut în România. Specialist în teoria sistemelor politice şi politici comparate. Până în 1981, propagandist al Comitetului Central al UTC, colaborator la “Amfiteatru”, “Viaţa Studenţească”, “Convingeri comuniste”. În prezent, profesor de ştiinţe politice şi director al “Centrului de Studii ale Societăţilor post-comuniste” la University of Maryland, Statele Unite. Viaţa Vladimir Tismăneanu este fiul activiştilor comunişti Leonte Tismăneanu şi Hermina Marcusohn; tatāl originar din Basarabia, iar mama din Botoşani. Tatal sau este arestat la Bucureşti în 1935 pentru activitate subversivă. Ambii părinţi au participat în războiul civil din Spania, tatăl ca voluntar în Brigazile Internaţionale (unde îşi pierde un braţ) iar mama sa ca soră medicală. În 1939 se refugiază în URSS unde produc emisiunea in limba româna a Radio Moscova, Leonte redactor iar Hermina crainică. Cei doi se stabilesc în România în martie 1948 şi sunt naturalizaţi Tismăneanu [1] Leonte devine profesor universitar, şeful catedrei de marxism-leninism al Universităţii din Bucureşti şi director adjunct al Editurii PMR (Editura Politică). Hermina devine conferenţiar universitar la Facultatea de Medicină Bucureşti şi şef de cadre în Ministerul Sănătăţii. [1],[2].
Vladimir Tismăneanu a urmat cursurile Liceului 24 (actualul Jean Monnet) din cartierul Primăverii, unde a fost coleg de clasa cu fiul dictatorului Ceauşescu.[3]. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, specializarea Sociologie în anul 1974 ca şef de promoţie. Lucrarea sa de licenţă, “Noua Stângă şi Şcoala de la Frankfurt” (Editura Politică, 1976), de orientare neo-marxistă, este considerată într-un articol din ziarul Washington Post drept un “rechizitoriu vitriolic la adresa valorilor occidentale”. [4]. In aceasta lucrare, Tismăneanu ajunge la urmatoarea concluzie: “Capitalismul nu poate fi nimicit prin vagi reverii, prin revolte dogmatice, prin tranziţii bruşte şi prin studii metafizice. Singura modalitate de a depăşi acest statu-quo este revoluţia socialistă, în care clasa muncitoare, condusă de partidul politic revoluţionar, va avea rolul principal.” Teza de doctorat (Universitatea Bucureşti, 1980) are titlul “Revolutie şi Raţiune Critică. Teoria politică a Şcolii de la Frankfurt şi radicalismul de stânga contemporan”.
Între 1974 şi 1981, a lucrat ca sociolog în cadrul Laboratorului de sociologie urbană al Institutului de Proiectări pentru Construcţii Tipizate. În acea perioadă a fost lector cu propaganda la Comitetul central al UTC si a publicat, de pe pozitii marxist-leniniste, diverse materiale in sprijinul regimului comunist în reviste precum “Amfiteatru”, “Convingeri comuniste”[5], “Viaţa Studenţească”[6] “Revista de Filosofie”, “Contemporanul”, “Viitorul Social”[7], “Tînărul leninist” [8].
În 1981 a participăt la redactarea “Micului dicţionar social-politic pentru tineretul comunist "
T