View Single Post
  #662  
Vechi 14.05.2008, 22:45:33
silviu.pintilie silviu.pintilie is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 29.03.2008
Mesaje: 18
Implicit

Sfinții Părinți întruniți la Sf. Sinod de la Niceea, în ceea ce privește stabilirea datei Sf. Paști, hotărăsc că Paștele creștinilor nu trebuie să se serbeze niciodată mai devreme de 22 Martie (limita inferioară) și nici mai târziu de 25 Aprilie (limita superioară). Deci Paștele creștinilor nu pot avea loc, decât în intervalul a 35 de zile bine stabilite, de la 22 Martie la 25 Aprilie. Prezența acestor 35 de zile, a făcut posibilă întocmirea a 35 de tabele, privitoare la sărbătorile cu dată variabilă (schimbătoare) dependente de data Paștelui. Aceste tabele sunt cunoscute sub denumirea de Pascalie. În cadrul Pascaliei se deosebesc o pascalie parțială și una generală.

Pascalia parțială este pascalia stabilită pe un mare număr de ani, unde sunt prezentate data Paștelui și a tuturor sărbătorilor cu dată schimbătoare, în funcție de data Paștelui. Prin mijlocirea acestei pascalii, se întreține cea mai perfectă uniformitate în serviciul bisericesc. Pascalia parțială conține un număr de 35 de tabele, în care sunt prezentate zilele, când au loc sărbătorile cu dată schimbătoare, în raport cu cele 35 de zile, în care ar putea cădea Paștele.

Pascalia generală este pascalia întocmită pentru un număr de 532 de ani, ceea ce echivalează cu un period, după care data Paștelui și a sărbătorilor cu dată schimbătoare reîncep din același punct și în aceeași ordine.

Introducerea calendarului gregorian în locul celui iulian a determinat o nouă calculare a Pascaliei (de fapt introducerea unei noi Pascalii), și în mod implicit, schimbarea datei Paștelui, precum în anii 1926 și 1929, micșorarea duratei postului Sf. Apostoli sau chiar anularea acestui post (atunci când Paștele cade mai târziu de 3 Mai s.n.).

Calendarul iulian și Pascalia iuliană reprezintă cele mai vechi și cele mai eficiente mijloace de organizare a slujbelor bisericești. Odată cu acceptarea reformei calendaristice, impuse de Biserica Romei, trebuia să fie acceptate și o serie de prescripții apusene. Considerăm că nu se poate admite introducerea în Biserică a altor prescripții (îndreptări), care atrag după sine dezorganizarea întregului serviciu religios. În Biserica de Răsărit totul este coordonat și reglementat. Aici totul se face după tipic și orice inovație, care nu este adaptată la regulile stabilite de atâtea veacuri, este respinsă de cele mai multe ori ca pe o schismă sau erezie.

În aceste condiții, adoptarea calendarului gregorian fără a se pregăti mai întâi mijloacele de adaptare la vechile orânduieli, implică acceptarea benevolă a regulilor Bisericii din Roma. Biserica Ortodoxă din România, în anul 1924 acceptând calendarul gregorian a fost silită a abandona vechile orânduieli a slujbelor bisericești, toate pascaliile și întocmirile lor, care erau rodul zelului și ostenelilor Sf. Părinți. Motivul neîntemeiat al acestei dezorganizări, a fost schimbarea datei echinocțiului de primăvară, de la 21 martie, la 11 martie. În 1582 echinocțiu coborâse până la 11 Martie, dar aceasta nu înseamnă că Biserica din Apus nu a greșit prin schimbarea calendarului, căci spune Sf. Ioan Gură de Aur: "Nu poartă grijă Dumnezeu și Biserica de această pândire a vremilor și a zilelor, decât pentru singură unirea și pacea". Echinocțiul a coborât până la 11 Martie, însă greșeala Bisericii Apusului constă în aceea că s-a rupt de trupul Bisericii lui Hristos, încălcând hotărârile dumnezeiești ale celor 318 Sf. Părinți.

"A dezbina Biserica și a se împotrivi cu prigonire și a face împerecheri și despărțiri și a deosebi pe sineși pentru totdeauna de obștescul Sobor al Bisericii, acesta este păcat neiertat și de prihană vrednici și are multă muncă și pedeapsă. Căci trebuie să știe ei, latinii, că și soboarele cele din toată lumea, care s-au făcut după cel dintâi, de către ceilalți Sf. Părinți, vedeau cu adevărat și ei, ca niște înțelepți ce erau, că mult s-a pogorât isimeria (echinocțiu), dar nu au voit a o strămuta din 21 Martie, unde a găsit-o cel dintâi Sobor, cinstind și mai mult înnoirea și unirea Bisericii, decât neînsemnata isimerie (echinocțiul), care nu pricinuiește nici la aflarea Paștelui nostru vreo tulburare, nici vătămare la blagocestie. Dar mai ales că amănunțirea aceasta, a isimerii pricinuiește latinilor două necuviințe mari: adică, a prăznui ei Pasca ori cu iudeii, ceea ce este împotriva canonului al 7-lea apostolesc, ori mai înainte de iudei. Dar mai mult place lui Dumnezeu rânduiala Pascaliei și, în scurt a calendarului nostru(ortodox n.ed.), decât orânduiala Pascaliei și a calendarului latinilor..." (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Paște către cei care postesc).