1. Prin caononizare, Biserica nu "face" sfinți, ci îi recunoaște ca atare, oferindu-i ca exemple de urmat pentru credincioși și permițând cultul lor public. Dacă aveți convingerea personală că pr Arsenie Boca este împreună cu drepții lui Dumnezeu și poate mijloci pentru dv, atunci puteți să îl considerați sfânt: puteți să vă rugați lui în mod privat, să păstrați relicve de le el, etc. Valabil și pentru bunici sau străbunici ai dv, despre care aveți convingerea că au dus o viață plăcută Lui.
2. O piatră de la mormântul unui sfânt este ceea ce se mai numește "relicvă de ordinul III". Adică un obiect al cărui caracter de relicvă este veritabil, dar care nu are aceeași "putere haric-lucrătoare" cu a unei părticele din corpul sfântului sau al unui obiect de care s-a folosit în mod nemijlocit.
3. Cultul sfinților cu tot ce presupune aceasta (devoțiuni, rugăciuni, icoane, relicve etc) ajută mult, dar nu trebuie uitat că centrul vieții de credință este Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Cu alte cuvinte, trebuie să evitați pericolul de a crede că noi și lumea toată avem alt centru decât Cristos. Sfinții lui Dumnezeu, împreună cu îngerii, formează "un nor de martori" în jurul Lui, neîncetat împărtășindu-se de viziunea beatifică. Sfinții sunt inseparabili de Cristos, dar nu ÎN LOCUL Lui.
4. Deși Dumnezeu ne dă tot felul de daruri gratuite (adică fără legătură cu meritul nostru), Lui Îi place să coopereze cu noi. Deci, rugăciunile pentru un examen nu dispensează de obligația de a învăța pentru examen. Noi facem ce putem noi, și Îi cerem Lui să ne ajute.
Last edited by Mihnea Dragomir; 24.06.2010 at 14:08:32.
|