De la mine din oraş aproape toţi care merg la biserică, au trecut pe la părintele Calistrat.Ne ştie pe nume pe fiecare deşi suntem mulţi.
Auzisem multe despre dumnealui şi numai la superlativ dar abia acum cinci ani împreună cu un grup de pelerini am mers la Bârnova unde se afla atunci.
Când mi-a venit rândul i-am dat pomelnicul pe care scrisesem numele meu şi dorinţa de a mă întări în credinţă.S-a uitat pe pomelnic,apoi la mine,şi m-a întrebat dacă eu sunt cea din pomelnic , a scos din buzunar o cruciuliţă din lemn(din acelea pe care le aduc cerştinii de la Ierusalim) şi mi.a dat-o.
Abia peste câţiva ani în care aveam să trec prin multe încercări,ispitire şi prigoniri am înţeles ce am cerut şi de ce am primit doar eu din tot grupul acea cruciuliţă.

Îndiferent ce s-a scris,spus sau vorbit de bine sau de rău(sau se va mai spune) despre părintele acesta pentru mine şi pentru mulţi alţii rămâne un reper important pe drumul îngust care duce spre despătimire.