Citat:
În prealabil postat de gpalama
De curiozitate mergi intr-un spital in care se trateaza cancer si stai langa un bolnav din asta si apoi gandeste-te la tine si la "problemele tale".
Si vezi cati sunt pe strada cersind la sub zero grade.
Si cati sunt alcoolici.
Si cate familii se distrug.
Si apoi vezi si tu la tine daca este cu adevarat ceva din toate astea iar tu de fapt te superi pentru micile nimicuri ale vietii care sunt si trec si asta e viata.
Sau poate esti prea sensibila, caz in care trebuie sa te mai intaresti putin :).
Ce zici tu poate fi si o usoara depresie si nicidecum probleme reale. Mergi si vorbeste si cu un psihiatru pe tema asta...
|
Wow, psihiatru?
Nu e cazul. Pentru o depresie mergi la psiholog, dar nu e nici depresie.
Sunt absolut de acord cu cazurile pe care le descrii și realizez că am muulte motive de mulțumire.
Doar că dacă mulțumesc doar că ... nu sunt așa.... aș semăna cu fariseul.
Bucuria adevărată pălește în cazul epuizării.
Partea bună este că pot să le văd pe toate ca o luptă de mult folos. Dacă sunt de la Dumnezeu!
Mulțumesc pentru răspuns.
Din nimicuri ne construim de fapt întreaga viață... de aia contează și niște nimicuri....