Citat:
În prealabil postat de Ioana88
Nici nu stiu cu ce sa incep! Am ales sa scriu pe acest forum in speranta ca voi primi un sfat, in legatura cu realizarea in viata. De mica am fost indrumata cu severitate de catre parinti spre invatat si studii. Am reusit sa termin o facultate destul de grea de 6 ani, numai ca mi-am dat seama pe parcurs ca nu am inclinatii spre asa ceva, si e greu daca nu ai cateva cunostinte si relatii in domeniu. Prin anul 4 eram hotarata sa renunt, dar am fost sfatuita de apropiati sa o termin. Atunci am inceput sa ma rog la Dumnezeu sa ma ajute, am avut si niste necazuri in perioada aia, pana la urma am absovit. Am lucrat vreo 2-3 ani in domeniu, dar parca nu reusesc sa-mi gasesc locul. Domeniile in care am inclinatii si care imi plac sunt: desenul (pictura), sportul si actoria. Ma gandesc ca e deja tarziu pentru mine, trebuie investitii din nou, iar fara studii de specialitate nu te angajeaza nimeni. Imi plac si copiii foarte mult. Nu stiu incotro sa ma indrept, m-am departat in ultima vreme si de Dumnezeu. De la ultimul loc de munca mi-am dat demisia din cauza unor nereguli de acolo ce nu tineau de mine. Nu reusesc sa gasesc un fagas, am stari de depresie, simt ca nu sunt in stare de nimic. Nu stiu ce sa fac, sa lupt in continuare in domeniul studiat, dar care nu e apropiat sufletului meu, sau sa ma indrept spre altceva? Vreau sa adaug ca mereu am stari de frica, lipsa de incredere, mi-e frica ca o sa-mi dezamagesc parintii, apropiatii. Prefer sa stau inchisa in casa, nu-mi place sa socializez. Orice sfat e binevenit! Sper ca nu v-am plictisit! Doamne ajuta!
|
Nu ești singura care trece prin așa ceva.Si eu am destule postari despre tema asta,si poate găsești răspunsuri la frământările tale din discuțiile de acolo.Mă bucur ca ai reusit,si ai putut să te deschizi,fiindcă oarecum mă simțeam si eu singur in plânsul meu pe acest forum.:) Prima greșeală a noastră,a celor extrasensibili este tocmai ca nu știm asta,noi ne chinuim in zadar să ne facem loc,să ne găsim o vocație,un loc de munca etc,dar mereu nu facem față salbaticiei din jurul nostru,si renunțăm fiindcă nu mai putem suporta.Iar cei din jurul nostru ,in general familia,care nu poate intelege si tolara mereu stările noastre ,punevmereu presiune când vede ca cedam sau nu facem ceva,iar tu ești lovită din toate părțile si automat caxi in depresie,devi confuz,nu mai știi care e locul tau in lumea asta.Toate fiindcă simțim prea mult,trebuie să învățăm sa luam decizii corecte,să nu fim influențați,sa devenim mai duri ,si sa găsim noi însine capacitatea de a ne înțelege fiindcă alții vor incerca,dar nu e de ajuns să îți împarți neliniștile si depresiile cu altul.Ideea e să îți găsești puterea de a infrunta,nu doar de a fugi si de a te ascunde.Iti spun acestea din propria experienta.Eu am trecut prin chestii mult mai extreme.Dar ușor,incep sa ies la suprafață.