Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Numai în acest sens, al consubstanțialității, putem vorbi de o naștere, deci de un Tată și un Fiu așa cum eu sunt consubstanțial cu tatăl meu (adică: am aceeași natură umană), pe câtă vreme ceva făcut (sau creat) de taică-meu nu este consubstanțial lui.
|
Imi permit o corectare: totusi, din cate stiu eu, paternitatea omeneasca este o imagine a paternitatii dumnezeiesti si in ceea ce priveste consubstantialitatea (unitatea firii; pt ortodocsi: cuvantul conssubtantialitate se traduce in Crez cu 'de o fiinta'), pentru ca
un om naste (adica concepe) tot om, nu capra sau gaina. Intre tata si fiu exista o unire de fire (fiinta). Iar intre toate persoanele umane exista un fel de consubstantialitate, care ar trebui sa se manifeste prin dragoste (
este sensul profund al dragostei crestine pentru semeni), intunecata insa de cadere.
Omul, si in acest sens, de fire omeneasca, este facut dupa chipul lui Dumnezeu - Dumnezeu Treime: pentru ca,
tot asa cum sfanta Treime este un Dumnezeu in trei persoane, omul este un Om (o fire omeneasca) in multe persoane (ipostaze).
Din cate stiu eu, asta este invatatura parintilor.