Cu omul adamic Creatorul vorbea într`un singur limbaj; omul căzut n`a mai înțeles graiul îngerilor, și`ntru târziu s`a pomenit Moise că tocmai pe el, bâlbâitul, îl trimite Dumnezeu să le grăiască oamenilor cuvintele Sale.
– Cum o voi face, Doamne, de vreme ce sunt gângav?
– Tu, într`adevăr, ești, dar Aaron, fratele tău, nu e. Eu îți voi spune ție, tu îi vei spune lui, el le va spune oamenilor, și astfel tu vei fi pentru el ceea ce sunt Eu pentru tine a.
Cuvântul devenise cuvinte, Teologia se făcuse filologie.
A mai trecut o vreme, Moise a mai primit o poruncă:
– Apucă-te și scrie totul într`o carte! b
Și el a scris totul într`o carte. De aici, lunga și dramatica istorie a textului biblic, cu autori sacri sau profani, cu limbi originale sau derivate, cu graiuri uitate sau stâlcite, cu traduceri mai bune sau mai puțin bune, cu copiști atenți sau osteniți, cu tomuri, codici și colecții vrăfuite, cu studii și cercetări savante, cu evaluări semantice și ediții critice..., totul, în ultimă instanță, menit să-i redea filologiei transparența teologică prin care cuvintele redevin Cuvânt.
continuarea aici
http://www.dervent.ro/biblia.php
versiunea Inaltului Bartolomeu Anania