[vsovivi]

Adică trebe post la mita pârâşului care te minte mărindu-te pe tine la credulitate şi funcţia cea înaltă, de judecător, sau procuror, sau medic, sau ştiinţific, sau afacerist sau văzător şi insistă la nesfârşit că cică e mulţi ei cei ce vor voia pârâşului şi sunt şi necruţători şi deci te mituie dar şi te şantajează şi te ameninţă şi te conving fatalist şi deznădăjduitor că n-ai ce face... şi tu atunci ca să te pui bine cu tartorii şi torţionarii vremii accepţi să treci de partea lor mărindu-te cu cîte-o scuză sau un argument acuzând şi tu şi vrând să execuţi pe cel pârât pe nedrept, pe nevinovat, pe păcătos, pe fratele tău om... şi uite aşa crezi că scapi, scăpând de aproape, de prieten, de mai mic, de creştin, de frate, de oricine te enervează şi te deranjază căci eşti prea sătul de obligaţii şi de insistenţa pârâşilor şi crezându-te mare, sau deştept, şi vrând să scapi de pisălogeală, te desparţi şi de Dumnezeu, de Adevărul şi de tot binele punând în practică voia răutăţii care te flatează... căci din judecător devi procuror sau gâde sau berou... sau viclean din ascuns care pune în practică planuri mari, scopuri scuzate de mijloace... sau devi un neruşinat sinucigaş ce-şi sinucide nu trupul ci duhul sfânt primit, un maţăchist ce-şi apără trupul ca nu cumva să moară, plângându-şi de milă şi ucigându-şi duhul sfânt, dragostea bună pentru ca să simtă ceva şi să sufere, ca să fie el victima vrednică... îmbuibându-şi-l nu numai cu mâncare ci cu amăgiri şi surogate şi scrâşniri cerebrale... foarte competente ce lucesc de sine şi de talent... deşert.

Şi astfel încet încet, nu mai iubeşti pe Dumnezeu şi nici nu-I mai împlineşti măcar prima poruncă ci pofata ta cea rea din poftă şi ajungi de te delaşi aruncându-te în nepăsarea cea aleatoare cu botochi uşuratici şi capeţi marea grijă ca să te satisfaci cu plăceri aleatoare şi dacă eşti acuzat atunci preiei grija cea mai mare a fariseilor morţi şi a morţilor ce umblă aiurea, de a pune mai presus cirta şi iota decât tot Cuvântul lui Dumnezeu, ca să te auto-îndreptăţeşti şi să te scoţi prin vraja asta, prin jongleria asta ''basma curată'' adică un sfinţişor drept şi neprihănit: ''nici usturoi n-a mâncat nici gura nu-i miroase''... defapt ispiteşti pe Dumnezeu punându-te tu răspundere şi socoteală înţeleaptă şi rost bun pentru moartea duhovnicească şi trupească a pârâtului nevinovat despre care vorbeam: aproapele cel smerit şi umil şi neluat în serios şi în seamă de nimeni, căci e sărac sau bolnav sau copil şi nu poate prezenta interes material sau de parvenire pentru nimeni... deci poate fi linşat căci este insignifiant la nivelul celor 6 miliarde de oameni şi te chinuie prezenţa lui căci tu vrei tocmai să furi ceva, măcar un pui de somn sau o rumegare importantă.

Lasă-l în pace căci are Domnul grija lui! Tu nu-l speria ca de frica satanei să facă voia Domnului sau mai rău, a păcatului căci noi creştinii de frica Domnului trebuie să nu mai păcătuim... şi să nu ne mai mândrim ca mare pârâş.

Dacă te-ai învoit cu dracool şi ai acceptat să plineşti voia satanei crezându-te sfânt, să nu crezi că acest lucru nu se va şti şi nu se va vedea... căci ''sângele fratelui vărsat de tine strigă din pământ după Dumnezeu!''... strigă din inima ta de sânge şi carne.

Nemulţumirea de aproapele... şi de Dumnezeu e pofta, şi te ajută dracu'... să iei hotărârea cea rea... să simţi că aia e toooooot ceea ce mai vrei de la viaţa asta: ura, răutatea, răzbunarea... blestemul, hula... scăparea de problemă, de sfânta cruce, de tot.

Deci post şi neânvoire pentru mândria că posteşti ca să te arăţi cândva...

...şi ce poţi să te arăţi altceva la momentul adevărului decât că eşti răul cel mai mare... ascuns prin bălăriile făţărniciei, sub pieile de oaie, după funcţii, după împietriri, strâmbări din nas, dezgusturi, după seriozitate, ca fiind tu cel mai silitor, slujitorul cel bun ce poartă sarcina... pe care nu i-a dat-o Dumnezeu ci ăia de jos.