"Daca ai smerenie, nu mai ai patimi; daca ai patimi n-ai smerenie! Smeritii sunt blanzi si linistiti, trecatori cu vederea, n-au pretentii si nu-i discuta pe altii, nu-i vorbesc de rau si nu-i judeca, nu-i critica, nu calca pe nimeni in picioare si nu pun pe nimeni in spate. Un smerit este un om care are bucuria smereniei si are odihna din smerenie, pe cand patimile hartuiesc, patimile nelinistesc, patimile impresoara, patimile dezorienteaza, deviaza, il fac pe om nelinistit, il fac pe om nemultumit. De ce? Pentru ca aceasta-i lucrarea patimilor. De cate ori esti nemultumit, de cate ori esti nelinistit, de cate ori ai pretentii, de cate ori il judeci pe altul, de cate ori il osandesti pe altul, de cate ori il jignesti pe altul, de cate ori vrei sa-l pui la punct, de cate ori te silesti sa-l asupresti si sa-l faci mai mic, de-atatea ori sa stii ca n-ai smerenie.
Trebuie sa ne cercetam pe noi insine daca am implinit aceasta cerinta: daca am ajuns sa fim cu sufletul eliberat de orice ura, de orice nemultumire, de orice rautate, de orice gand de razbunare, de orice impotrivire, de orice chip al maniei si al rautatii.
Niciodata n-o sa putem face niste lucruri mari dac anu suntem hotarati pentru ele. Cata vreme suntem nepasatori, cata vreme ne dam dreptate si cand facem rau, atunci nicioadat n-o sa putem ajunge sa fim buni, cu adevart buni, sa fim intelegatori, cu adevarat intelegatori, sa fim iertatori, cu adevarat iertatori, ci totdeauna vom ramane mici si totdeauna vom ramane jos.
Cand te rogi, ai nadejde! Noi nadajduim la mila lui Dumnezeu, dar sa cautam sa fim ca vamesul! Adica sa nu ne intereseze ce face unul si altul, sa nu ne intereseze relele altuia, ci sa ne vedem pacatele noastre, sa inaintam in binele pe care-l putem face ca s-avem faptele fariseului si smerenia vamesului.
Chiar in ziua de astazi putem sa avem bucuria dezlegarii de rautate, bucuria dezlegarii de neliniste, pentru ca Dumnezeu miluieste cu linistea, Dumnezeu binecuvinteaza, Dumnezeu odihneste. El este odihna sufletelor celor drepti!"
Parintele Teofil Paraian, Darurile Invierii
|