Pe 30 noiembrie, praznuim cu multa bucurie pe Sfantul Apostol Andrei, cel intai chemat, Apostolul romanilor, care a vestit Evanghelia lui Hristos pe pamantul tarii noastre acum aproape 2000 de ani, in Dobrogea si la Gurile Dunarii.
Astazi se sarbatoreste cel dintai chemat, Sfantul Apostol Andrei, ocrotitorul Romaniei – cel care a propovaduit si a crestinizat Romania ,fiind considerat „nașul poporului român”.
Cine dintre noi ar putea uita vreodată mucenicia Sfântului Apostol Andrei? Crucea lui, care a fost numai a lui? Bucuria lui de a muri răstignit pe ea, ca Domnul, dar pe una pe care nevrednicia lui o dorea să nu fie la fel cu a Domnului, căci a cerut să fie răstignit pe o cruce în formă de X. La vederea ei, o tradiția ne spune că Sfântul Andrei se adresează cu aceste cuvinte:
“Mă închin înaintea ta, cruce sfântă, care ai fost sfințită de trupul Domnului, și cu mădularele Lui, ca și cum cu niște pietre de preț ai fost împodobită. Mai înainte ca Domnul să fi fost atârnat de lemnul tău, eu mă îngrozeam când te vedeam, dar prin suferința Domnului meu, tu ți-ai agonisit cereasca și negrăita dragoste și tu ești râvnită azi de inima mea ca o binecuvântare.
Iată, eu mă apropii de tine cu bucurie și fără nici o sfială! De când te doresc! O, cruce, prea bună, cea prea înfrumusețată și cu vrednicie prea împodobită! Tu, cea pe care te-am dorit, te-am așteptat și te-am căutat atât de mult, smulge-mă din vălmășagul oamenilor și du-mă la Stăpânul meu! El m-a răscumpărat prin tine, din brațele tale să mă primească”.
